LA NOI IN DOROBANTI

Dorobanti e un cartier din Ploiesti, o mixtura de oameni bogati, o pata de culoare data de „marocanii” nostri  la care se adauga banalitatea romanului, care zace duminica uitandu-se la TV.  De ce zace doar duminica? pentru ca sambata se duce la strand, sambata de regula „se iese din casa”.  Incadrandu-ma perfect in acest peisaj, mi-am zis de ce sa treaca inca o zi si sa nu simt ca sunt in Romania.  Inarmata cu o stare perfecta de entuziasm, am plecat de acasa pe la noua dimineata, eu traind cu impresia ca la mare, cand vrei sa te duci la plaja, ca trebuie sa te scoli devreme, nu neaparat sa prinzi un loc bun, ci mai degraba sa nu prinzi „caldura aia mare si sufocanta”.  Din centrul orasului catre destinatia mea m-am urcat intr-un autobuz plin de pensionari care se duceau la obor, asta pentru ca le era prea sila sa parcurga o distanta de cateva strazi pana acolo. In cartierul in care am trait pana la 14 ani, m-a intampinat vara mea, Mihaela, cu care planuiam sa merg la faimoasa destinatie de vara: strandul. Prima noastra optiune a fost „la Peco”, doar ca dupa ce am mers prin soare, acompaniate de claxoanele soferilor, ne-am dat seama ca strandul nostru „nu mai e”.  Tot ce am putut vedea era doar un bazin inconjurat de iarba, un local enorm cu usile inchise si un „nene” care uda pamantul. Dezamagite, dar inca dornice de plaja pe iarba, ne-am sunat cunostintele sa intrebam de stranduri prin apropriere. Asa am dat de strandul din Dorobanti. Va imaginati desigur drumul inapoi, cu tot cu claxoane, pe pod, prin alt cartier si fara apa la noi. Complet deshidratata i-am intrebat pe cei din Mihai Bravu, unde se afla strandul pe care-l cautam. La un moment dat am ajuns pe o strada cam pustie, iar eu am inceput sa tip ca vreau la mama.  Dupa ce ne-am calmat putin, caci nu ne venea sa credem unde se afla strandul respectiv, am mers pe strada indicata. De acolo am patruns pe un gang gresit, ne-am intors si nu ne venea sa credem ochilor: in sfarsit apa si civilizatie.  Dupa taxa de 10 lei, am putut sa ne asezam si noi pe iarba si sa studiem lumea. In loc de nisip iarba, in loc de slipuri, chiloti, pustime, deloc pensionari, multe tatuaje si cicatrici, inclusiv a mea, care le intrecea pe toate, cercei in buric si corp de 80 de kg. Bazinul destul de mic. Ne-am asezat la 2m, caci noi am fost mai intai la mare si apoi la strand, doar ca nici pana acum niciuna dintre noi nu stie sa innoate.

O zi relaxanta, am trait ca doua pitipoance fara ochelari. Ne-au deranjat doar „marocanii”, pentru ca e in natura lor sa faca scandal. In rest am avut noroc cu Cristi, cu care nu mai vorbisem de cand aveam 7 ani. Ne-am distrat pe seama povestilor sale, am ascultat muzica, ne-am prajit cu soare si miros de mici.

Cand ne-am intors, nu puteam sa nu ne amuzam de noua noastra infatisare si sa nu-i raspundem celui care ne-a intrebat: „Cum e apa in Dorobanti?’ Desi intrebarea mi s-a parut destul de jenanta, in sine m-a bufnit rasul, pentru ca aveam din nou sentimentul ca in Romania daca nu ma bag in seama cu lumea din „nu conteaza ce motiv” nu as mai exista. Am simtit nevoia, ca o datorie sa-i raspund tipului, doar ca uitasem ca de aici nu are de gand sa se mai opreasca.

In drumul spre casa mea,  ii intelegeam pe cei care se uitau zambind la mine: pe langa faptul ca eram rosie la fata, eram incredibil de asortata.  Am fost salvata de scara blocului si de apartamenul in care am zacut rapusa de insolatie.  De asemenea am visat ca eu stiam sa innot, ca dedesubtul cearsafului meu era nisip, ca toata lumea purta costume de baie si ca „marocanii” vindeau namol.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: