OLA!

Am vrut sa ii dedic un post Alexandrei care s-a intors din Spania acum cateva zile.  Ideea mea a pornit pe de o parte pentru ca e o prietena draga mie, pe de alta parte pentru ca mi-a povestit un moment din vacanta ei acolo, care i-a placut extrem de mult. Melodia de mai jos are bineinteles o foarte mare legatura cu ceea ce a impresionat-o pe ea asa de mult in Spania. Povestioara va capata o alta interpretare din partea mea, pentru ca din pacate eu nu am fost acolo si cred ca inca nu mi-e dat sa vad ce fac altii pe continentul asta si modul cum il exploateaza si intr-un fel chiar placut.

Eu am afirmat mereu ca desi traiesc in Romania, tara tuturor posibilitatilor nu am cum si de ce sa ma plictisesc, pentru ca zilnic se inventeaza cate-o prostie de care sa razi. Ne ducem zilele intr-o continua necunostinta de cauza. Traim haotic, alert si nu avem timp sa meditam macar la ce e frumos si ne-ar facea placere. Cate familii isi mai permit macar o iesire la padure, cate au vazut alt oras in afara de cel in care se duc zi de zi la munca? Unii vor spune ca si din obisnuita, ca a uitat lumea cum e sa te mai si plimbi. Da, e adevarat, dar nu intr-atat incat sa nu mai iasa deloc din casa, iar duminica sa si-o petreaca uitandu-se la tv.  Si acest lucru incepuse sa ma acapareze si pe mine, migrarea spre alt oras fie si ea turistica a devenit tabu. Nu pot sa-i spun mamei ca ma duc in alt oras, pentru ca imediat vine intrebarea: Ce sa faci tu acolo? Dar poate ca nu vreau sa fac ci sa vad, sa ies din acest cuib al sedentarismului si ma minunez de cladiri, de lume, de felul cum vorbesc, de culorile si mirosul orasului respectiv. Cel mai mult  in Constanta imi place aerul acela de mare…stiu ca daca merg cateva strazi mai incolo pot vedea marea…te iei pur si simplu dupa miros. Sau in Brasov, cel mai incantator lucru mi s-a parut ca ma duc cu autobuzul pana la o poiana, sau ca de pe balcon pot vedea muntele.  In Bucuresti mi s-a parut extraordinar Parcul Tineretului, am impresia ca nu mai sunt in oras ci undeva in afara sa. Desi stau de doi ani acolo, abia in vacanta asta l-am putut vedea pe tot.

In cazul Alexandrei vorbim de civilizatie. Spania e o alta lume, asa ca aici trebuie sa vorbim de lucruri mult mai spectaculoase.  Am devenit odata cu Alexandra adepta celor care nu mai vor in tara asta, asa cum eu nu mai vreau la Marea Neagra. De 17 ani o tot vad si nu mai pot. Vreau ca amintirile mele de la mare sa ramana cele din copilarie, pentru ca daca as vrea sa continui sa visez intr-o tara de ruina, atunci amintirile alea ar rugini cu totul. Eu cred ca spectacolele se ivesc din plictiseala. Spaniolii pentru ca au atins alt nivel al plictiselii decat noi, mai fac niste evenimente din astea care nu doar ca le rafinesc traditiile, ci si incanta publicul. Ca de exemplu artificii in ritmul muzicii si asta la malul marii in Tarragona. Suna simplu, dar povestea e mai complicata de atat si probabil mult mai frumos decat pot inalntui eu aici. Din cate mi-a spus Alexandra una dintre piese era cea a lui Beyonce de mai jos.

Eu as zice asa: fiecare dintre noi sa asculte piesa asta si sa se gandeasca la locurile minunate pe unde a fost si daca e posibil sa lase un comment acilisea sa citim si noi ca suntem curiosi. Eu una ma gandesc nu neaparat la unde am fost eu in vacanta asta, ci la locurile din povestea Alexandrei. Mi-ar placea sa le vad si eu, dar pana atunci cred ca mi le pot imagina.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Beyonce – Halo, posted by cute mush xoxo :X
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: