Monthly Archives: Octombrie 2010

FILM ROMANESC

Zilele trecute am jucat un rol intr-un film romanesc.  L-am acceptat cu entuziasm, caci era un film cu si despre mine. Pe o vreme ploioasa am filmat cat de multe cadre am putut. In foarte multe dintre ele sunt cu cineva de mana, mergand pe strazi. Personajul meu imi ordona sa ma ghidez dupa mersul si atitudinea de resemnat, privind cu nasul in jos. Nimeni nu ne vede, dar suntem urmariti la fiecare pas de ochii straini. Zgomot e doar fumul de tigara ce tresare printre picaturi de frunze. E moarte in jurul nostru, iar noi in doliu privim copiii cum se joaca intr-o vale de asfalt. Camerele sunt in spatele nostru, vor sa ne filmeze cuvintele si fosnetul gecilor ce se ating in mers. Limba noastra suna ca personajul negativ intr-un film prost de actiune. Reusim sa nu ne dam de gol si gasim o oaza a zambetului intr-o lume sufocata de nationalism. Imbibata de alcool tot optimismul lor mi se pare o farsa proasta. Comportamentul lor e o ipocrizie in care prefer sa ma ingrop si eu, doar ca sa uit de ei. Nu-i nimic, imi plac strazile si oamenii care au indraznit sa construiasca trainic.  Imi petrec ultimele minute din zi admirandu-le spectacolul extaziat din fata BARului. Inghet de frig printre saruturi si vreau sa nu mai tremur. Curand ajungem acasa, incalzim aerul cu respiratiile nostre obosite si tinem de urat pisicii de pe tastatura. Adorm cu greu, ghemuita in brate amintite, cu gandul ca aici imi este locul.


EXPOZITIA „ANUL 2010”

Luni, 18 octombrie am fost la vernisajul Expozitiei „Anul 2010”, organizata de Scoala de Poetica Fotografica Francisc Mraz-Bucuresti.  Cafe Verona  a fost din nou „infrumusetata”  de  fotografii, de data aceasta locul celor de la Asociatia „Bucurestiul meu drag” a fost luat de discipolii lui Francisc Mraz.

O parte din absolventi, promotia a treia, fac parte din Asociatie, ceea ce a confirmat si prezenta mea la expozitie. Sincera sa fiu, pentru mine a fost ceva nou,  mi-am dat seama ca mai am multe de invatat si nu-ti trebuie doar un exercitiu vizual sa intelegi o anumita imagine.

Fotografiile sunt intr-adevar un suport vizual numai bun pentru promovarea tarii noastre. Majoritatea pozelor surprind momente clasice din viata specific romaneasca, cu tot cu peisajul pe care ni-l asumam si cu care ne mandrim.

Va invit sa vedeti expozitia, o sa descoperiti locuri noi, care cu siguranta au o „poetica” ce se ascunde dincolo de obiectul sau persoanele  surpinse in imagini. Expozitia tine pana pe 31 ocotmbrie, repet, la Cafe Verona/Libraria Carturesti.



PRIVESC DE SUS

Am vazut ca acum e moda asta sa aflam noi primii ce s-a pus pe net. Cand vine vorba de hip-hop, sincera sa fiu, lucrul asta incepe sa ma dezguste. Eu ca cititor de stiri rap, sau consumator/fan al geniului nu pot in medie pe zi sa asimilez atatea stiri. Da, as putea sa aleg sa-mi urmaresc favoritii si apoi sa captez cum, ce pot, dar parca foarte multi au uitat semnificatia cuvantului „chill”. Caci despre asta e vorba, sau asa inteleg eu hip-hop-ul pe langa, desigur, teribilismul de la concerte. Si e bine ca vine lumea la concerte si e buna si treaba asta cu PR-ul caci asta voi face si eu, dar parca suntem cu totii angrenati intr-o munca inutila sau mai bine-zis lipsita de semnificatie. Tot materialul unui raper, sa zicem o piesa nou, un videoclip nou, dispare a doua zi dupa ce l-a lansat. Poate ca il va mai asculta fanaticul si intarziatii care lucreaza 12 ore pe zi, dar cam atat.

Un alt punct pe care vreau sa-l ating, asta inainte sa se adune criticile din partea unor raperi care totusi doresc sa fie promovati si nu zic ca nu ar fi rau ca lumea chiar sa traiasca din hip-hop. Pana la urma muzica a devenit o industrie si nu o arta, asa ca fiecare o produce cum vrea si cu ce scop doreste. Un exemplu pe care eu, personal, nu pot sa spun ca il astept sa apara cu ceva nou: Grasu XXL. Despre Grasu stiu putine insa cunosc si eu ca toata lumea care a ascultat macar o singura data in viata lor radioul, ca Azi nu e o piesa de a lui. Si mai stiu ca piesa asta nu-mi place, dar ca Grasu are mai multe featuri cu 10Grei si Roxana de as da orice sa le promovez ca PR.

Privesc de sus e o piesa pe care o ascult de foarte mult timp, caci clasifica hip-hop-ul pe un top al acestei industrii muzicale, foarte sus, asa cum zice si piesa. Mi-e dor de astfel de piese cu iz vechi, dar cu mesaj deloc simplu si de inteles pentru cei care simt genul asta si nu striga decat  „sus pe bar” intr-un club house.

Astept pareri si reminderuri ale unor piese mai vechi. Hip-Hop, pentru cine asculta!

 


CATELUS CU PARUL MARO

 


BUCURESTIUL ALB-NEGRU

De mai bine de un an am inceput sa devin o pasionata a fotografiilor. La inceput vazand la altii, apoi am modificat niste poze si am terminat cu „a fotografia”. Cred ca entuziasmul asta al fotografiei a aparut odata ce tatal meu a venit acasa cu un aparat foto Olympia, pacalit fiind de unul care vroia sa scape de el. Atat el cat si altii au dat ceva bani pe un aparat „nemaivazut”, dar desi am ras de el, pentru mine a fost ca o descoperire. Bineinteles ca mai vazusem aparate foto pana atunci, doar ca acesta avea ceva „parfum”. Era mare, multe piese pe care le puteai ajusta si parea interesant sa vad cum ar functiona. A durat ceva timp pana ce entuziasmul asta a revenit, caci intre timp imi luasem un „slim” digital si s-a cam pus praful pe Olympia cu film. Dar asta iarna m-am gandit sa-l scot de la naftalina. Asadar toate imaginile prezentate in „Color DA/Nu” fac parte din categoria pozelor efectuate cu acest aparat de care am inceput sa devin mandra ca cel putin functioneaza.

Am ramas insa la stadiul de amator incepator si spun asta, pentru ca acum o saptamana mi-am dat seama ca sunt si amatori profesionisti cu aparate care acum ceva timp mi-ar fi spus sa nu mai fotografiez niciodata. Asociatia Bucurestiul meu drag, de care am mai amintit, a organizat o frumoasa excursie prin Bucuresti, la care am fost extrem de fericita sa particip, pentru ca astfel am realizat ca probabil vor fi mult mai putine posturi cu si despre „pozne”. Maine, 1 octombrie orasul.ro face o alta invitatie. Bucurestiul alb-negru, cu must si  turta dulce la Cafe Verona, Libraria Carturesti. Totul va incepe insa la metrou, Unirii 1 unde vor fi expuse fotografiile, urmeaza Universitate, iar drumul continua de acolo de unde se simte miros de toamna.

Eu stiu cu certitudine ca nu am de gand sa ratez sa vad expozitia, asa cum „Trecut-au anii” mi-a oferit o alta perspectiva asupra Bucurestiul,  fotografiile alb-negru ar trebui sa ma inspire si mai mult.  Si ca sa va conving invitat va fi Dan Moruzan. Daca nu stiti cine e, va invit sa vedeti frumoasele sale peisaje de pe site, dar mai ales setul de fotografii despre Bucuresti iarna 2009-2010.