FILM ROMANESC

Zilele trecute am jucat un rol intr-un film romanesc.  L-am acceptat cu entuziasm, caci era un film cu si despre mine. Pe o vreme ploioasa am filmat cat de multe cadre am putut. In foarte multe dintre ele sunt cu cineva de mana, mergand pe strazi. Personajul meu imi ordona sa ma ghidez dupa mersul si atitudinea de resemnat, privind cu nasul in jos. Nimeni nu ne vede, dar suntem urmariti la fiecare pas de ochii straini. Zgomot e doar fumul de tigara ce tresare printre picaturi de frunze. E moarte in jurul nostru, iar noi in doliu privim copiii cum se joaca intr-o vale de asfalt. Camerele sunt in spatele nostru, vor sa ne filmeze cuvintele si fosnetul gecilor ce se ating in mers. Limba noastra suna ca personajul negativ intr-un film prost de actiune. Reusim sa nu ne dam de gol si gasim o oaza a zambetului intr-o lume sufocata de nationalism. Imbibata de alcool tot optimismul lor mi se pare o farsa proasta. Comportamentul lor e o ipocrizie in care prefer sa ma ingrop si eu, doar ca sa uit de ei. Nu-i nimic, imi plac strazile si oamenii care au indraznit sa construiasca trainic.  Imi petrec ultimele minute din zi admirandu-le spectacolul extaziat din fata BARului. Inghet de frig printre saruturi si vreau sa nu mai tremur. Curand ajungem acasa, incalzim aerul cu respiratiile nostre obosite si tinem de urat pisicii de pe tastatura. Adorm cu greu, ghemuita in brate amintite, cu gandul ca aici imi este locul.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: