GROZAVESTI

Abia azi mi-am dat seama ce-mi place cu adevărat la căminul ăsta. Azi m-am îndrăgostit. Eu trebuie să iubesc continuu ca să pot scrie, ca să pot zâmbi şi să fac celelalte activităţi cu adevărat neimportante pentru mine. Aşa că mi-am găsit victima. Acum cunosc fiinţa cu care îmi voi stoarce gândurile în timpul cursurilor plictisitoare, în faţa oamenilor care aduc în discuţie subiecte ce nu mă interesează sau orice „trebuie” mai rămâne de îndeplinit. Îmi place în Grozăveşti nu pentru că nu aştept să fac duş sau că e prea cald în cameră. Nu-mi place Grozăveşti nici că e aproape de facultate sau că am nişte câini comunitari simpatici la intrare ce nu m-au lătrat până acum.

Căminul ăsta face parte din grămada de locuri unde am reuşit să-mi descopăr fiinţa chiar mai mult decât fostul cămin, Leu, unde trăiam ca o nebună. Nu mă preocupa atunci îndeajuns de mult persoana mea. Eram mai puţin egoistă cu trupul şi cu nivelul meu intelectual. Nu-mi păsa dacă într-o zi ieşeam cu cel mai libidinos rocker sau pe seară aveam întâlnire cu unul dintre politicienii de succes ai anului 2020. Azi însă îmi pasă mai mult de cei pe care nu-i cunosc, dar care subit îmi trezesc interes. Acum sunt actriţa unui film prost, în care pot îndrăzni orice, finalul va fi la fel de nefericit. Nu sunt totuşi orice fel de actriţă. Sunt o femeie uşoară care zi şi noapte întinsă pe pat, citeşte cărţi filozofice. Sunt îmbrăcată în aceeaşi cămaşă de noapte de la secvenţa trecută în care stăteam dedesubtul unui culturist de rasă neagră. Sunt prostituata în lenjerie albă cu umerii acoperiţi de capotul mereu desfăcut, în aşteptarea unui salvator, unui romantic ce nu-mi cunoaşte trecutul.

Am ajuns astfel şi la partea în care eu mărturiseam că sunt îndrăgostită. Prinţul meu a venit. Nu ştiu cum îl cheamă. Ştiu doar că are nişte ochi albaştrii ieşiţi din comun şi că împarte fluturaşi prin cămin, aproape în fiecare joi. Are 1, 75, slab, ras în cap, urechi ascuţite ca de spân, buze mici, ochi ca de safir şi voce înceată. El este singurul care mă salvează în fiecare săptămână din cotidianul burlesc şi mă invită în club Maxx. Azi am ştiut că vine din nou. L-am aşteptat pe pat. Când a bătut la uşă, i-am răspuns: „Da”. Aş fi preferat să-i spun: „Ştiam că ai să vii”. A deschis larg uşa, ştiind că mă ascund în patul din stânga. Eu am păstrat tăcerea doar pentru a savura cât mai mult momentul scurt al întâlnirii noastre. Într-un sfârşit m-am ridicat să-i aud discursul. De data asta nu l-am auzit, ci l-am privit. Îi urmăream buzele cum se mişcă şi limba care împleticea cuvinte. Întrega lui mimică sugera cum îşi doreşte să termine mai repede ce are de spus ca eu să iau fluturaşul. Dar eu ezit. Vreau să prelungesc momentul despărţirii. Îl rog să-mi dea detalii despre ce oferte are clubul, cu gândul că poate mă invită el însuşi. Mă şi văd îmbrăcată cu alte haine, cocoţată la una dintre mesele pe care scrie: REZERVAT VIP. Împopoţonată cu stropi de fixativ, încercând să-mi ţin picioarele cât mai aproape pentru a nu-mi dezvălui lenjeria aleasă doar pentru iubitul meu. Privind discret la cele care invidoase mă înjură în gând iar eu bucurându-mă că am evadat din camera cu mucegai. Mă trezesc însă că îi iau fiţuica din mâna pe care încerc să o ating. Şi durerea apare când singur închide uşa la loc. În picioare, dreaptă mă uit la uşa de pal şi îi miros urma lăsată de parfum. E vis în capul şi nu înţeleg de ce.

Fiecare loc naşte o dramă iar povestea mea nefericită se încheie cu absenţa zilei de joi din calendar. Nu ar fi joi fără cavalerul meu cu fluturaşi. Iubitul pentru care aş încălţa perechea de cizme cu toc şi pentru care mi-aş lăsa părul să crească îndeajuns de lung să-mi acopere sânii iviţi din decolteu. Şi când mă gândesc că ar putea să-mi placă orice student tipic de prin căminul Grozăveşti. Ca de exemplu băiatul din camera de vizavi, studentul la Litere cu voce de diplomat ce vorbeşte mereu la telefon. Vorbeste atât de mult încât colegul lui îşi poate face laba liniştit. Apoi ar mai fi informaticienii de la 3. Ăia pe care îi vezi mereu stând pe caloriferul de la capătul scărilor plănuind cum să mai creeze ei o nouă reţea din nu ştiu câte date. Să nu-l uit pe şeful de cămin, cel cu multe camere, cu care mi-aş putea-o pune şi deveni apoi şefă de cămin.

De ce trebuia să-mi placă mie de băiatul în geacă bleumarin şi pantaloni în care se pierde fundul lui scorţos şi să nu mă gândesc la un voleibalist cu sudori pe piept? „Ciudate femeile astea” ar spune unii. Aici includ un „trebuie” şi spun că bieţii au la rândul lor gusturi hibride. Ce să aleagă între: o fată grăsuţă cu ochi frumoşi, o blondă, o brunetă, o vopsită de la rădăcini sau una cu rădăcinile culoare naturală, dar cu vârfurile albastre,mov, arigintii sau roşii? Greu de ales, nu-i aşa băieţi? Ca să conchid, nu discut gusturile altora atâta timp cât eu mi-am găsit băiatul. Poate joia viitoare mă va lăsa să-i fac o poză. Am un loc de cinste pe care vreau să i-l acord şi o pasiune prosteasă de a păstra întipărite pe perete, figurile unor oameni pe care nu o să-i mai văd vreodată.

Anunțuri

2 responses to “GROZAVESTI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: