Life UneXpected

Life UneXpected„, pentru cei care nu ştiu, este numele unui serial. Din câte imi aduc eu aminte, am pus pe la începuturile acestui blog un post despre seriale. Atunci făceam un top al serialelor mele preferate. Acum aş adăuga şi „Lie to me” înainte de „Entourage” chiar şi înainte de House, dacă ar avea acelaşi număr de sezoane. Întorcându-mă la serialul ajuns doar la al doilea sezon, „Life UneXpected” nu se încadrează în topul amintit, pentru că din original dă în stereotip, deseori apar clişee iar pe adolescenţi parcă nu-i mai pot înghite. Cu toate acestea, aseară tot uitându-mă la el, mi-a venit ideea. De ce după atâtea căutări şi atâtea posibilităţi de a mă uita la orice alt serial, l-am ales pe acesta?

E foarte interesant modul în care facem alegeri, chiar şi la seriale. De alegerea noastră, cred că depinde neîmplinirea/dorinţa/visul pe care-l regăsim în producţie  şi nu există în viaţa noastră. Poate că nu ne dăm seama de asta, dar categoric un criteriu de selecţie există. Eu urmăresc seriale care nu au următoarele taguri: sânge, crimă, tipi buni, SF, superman. Mă uit în schimb la poveşti construite de oameni în locul căror m-aş putea afla chiar eu. Aş putea fi Cate din „Life UneXpected” la 30 de ani, nu descoperindu-mi fiica pe care am conceput-o la 16 ani, ci acea Cate care se luptă pentru cariera sa, care încearcă să-şi salveze relaţia cu logodnicul. Cate-adultul care trebuie sa facă faţă provocărilor aproape fără să respire.

Easy to look up to. Harder to look after.

Ce mă mai atrage la acest serial sunt momentele de sinceritate de la finalul fiecărui episod. Sunt conştientă că nimeni din cei pe care-i cunosc nu şi-ar pierde timpul să clarifice lucrurile odată ce au fost încurcate. Noi, în viaţa reală, preferăm să nu discutăm despre ce a fost. Părăsim tensiunea în aer ca şi cum vântul ar plimba-o ca pe balon. Eu fac exerciţiul ăsta singură. Încerc să dau răspunsuri unor întrebări, ori de câte ori o persoană se desparte de mine, fără a-mi spune adevăratul motiv.  Recunosc că am fugit, în cele mai multe dintre cazuri, de adevăr. Am preferat să adun sentimente pozitive, în loc să privesc lucrurile imparţial şi astfel să transform negativismul într-o împacare atât cu mine cât şi cu celălat. Am procedat greşit, nimic nu se poate soluţiona decât cu adevărul şi aici e greu să ajungi, pentru că preferăm să fim minţiţi pentru a nu ne dispărea orgoliul. Atunci cum putem merge mai departe, cum putem să nu privim înapoi? Eu încă privesc, încă mă raportez la trecut pentru a mă evalua în relaţiile cu ceilalţi.  Deşi nu fac asta de mult, presimt că o să funcţioneze la un moment dat. În trecut sunt cei care au făcut parte din viaţa mea şi precum titlul serialului, nu ştii niciodată când o să reapară, pentru a-ţi da viaţa peste cap şi a te încerca, de data asta în postura de adult.

În concluzie, am învăţat ceva privind seară de seară episoadele din „Life UneXpected„. Suntem oameni, facem greşeli nenumărate, avem un orgoliu mai mare decât putem noi măsura, minţim în permanenţă, însă e important să nu ne amăgim pe noi. E normal să te întristezi când vezi că cineva la care ţii nu e făcut pentru tine. De ajuns cu imaginile pe care le creezi doar pentru că cineva îţi este drag. Acceptă-l pe celălat aşa cum e, nu încerca să-l transformi în ursuleţul tău de pluş, pentru că nu o să-l mai recunoşti de praf.

PS: Duminică mergem la concert Maximilian iar dacă eşti un/o super îndrăgostit/ă, poţi să câştigi o invitaţie dublă la concert. Mai multe detalii aici.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: