Tipu’de pe desktop

„Da ţie îţi plac numai ăştia fără păr în cap?” Priveam amândouă „durul” de pe desktopul meu, analizându-i postura şi explicându-i mamei care este centrul fotografiei. În faţa noastră era imaginea unei înfruntări de stradă, probabil huliganii proaspăt ieşiţi de la un meci de fotbal. Studiam fiecare huligan în parte, mama alegându-mi de fiecare dată greşit pe cel care se presupunea a fi preferatul meu. Când a înţeles cum e cu centrul fotografiei şi de ce tipul meu e situat strategic tocmai acolo, ea nu a înţeles ce vreau de la viaţă, ci de ce nu are păr.
Mi se pune des întrebarea cum de nouă, fetelor ne plac băieţii răi. Eu răspund la rândul meu cu o întrebare: Ce e ăla un băiat rău? Pentru mine „the bad guy” probabil are o conotaţie aparte ca pentru orice altă fată care nu vrea să vadă în iubitul ei un pămpălău. Tipul meu va să fie un huligan, tocmai pentru că el nu se supune regulilor, eu da. Îi zice sex opus nu doar pentru că urinăm diferit, ci şi pentru că gândim şi acţionăm diferit. Tipul rău nu e nici drogatul care se crede cool, nici ăla care fumează doar pentru că toată lumea o face şi nici tipu’ care merge cu viteză ca măcar o singură dată gagica lui să aibă orgasm.
Ce e însă băiatu’ rău? O scurtă descriere ar include următoarele: gândeşte spontan, vorbeşte puţin, studiază femeia cu care stă de vorbă, pragmatic, puţin diplomat, nu înşeală ca să-şi confirme „potenţialul” şi nu râgâie ca porcu’ crezând că aşa va atrage privirile asupra sa.
Definiţia tipului rău în viziunea mea ar cuprinde enorm de multe detalii, doar că vreau să vin şi cu exemple, ca să înţeleagă tot boboru’ ce vreau să zic. Nu ştiu câţi dintre voi a văzut The Town, dar în tipologia celui de mai sus se înscrie Doug MacRay interpretat de Ben Affleck. Trecând peste faptul că fizic arătă extrem de bine, tipu’ rău făcea fapte măreţe, ilegale, dar mari. Tind să cred că bărbatul adevărat când îşi pune ceva în cap, ar face orice să iasă ca el. Deseori cedez în faţa unor oameni siguri pe ei, pentru că îmi place la rândul meu să mă joc. Tipu’ rău se enervează cât să arunce cu obiecte prin casă. Nu ştiu de ce, dar îmi plac tipii nervoşi. Asta arată că au caracter şi nu sunt impasibili. Mai ales că au o credinţă, o pasiune şi o dezvoltă agresiv. Exemplul numărul doi e ceva mai în vârstă şi extrem de diplomat, Peter Florrick din The Good Wife interpretat de Chris Noth. Procurorul care strigă „obiecţie”, dar strigă, se luptă, gândeşte şi are întodeauna dreptate pentru că e prea bun la ceea ce face. Procurorul însă joacă murdar cu sentimentele. Îndeplineşte condiţia egoistului cu brio ca în orice situaţie. Deşi pe locul doi, recunoaşte importanţa familiei în construirea feţei personale şi asta face din el, din nou un tip dur.
O ultimă linie în conturarea lui „the bad guy” ar fi fără numele ei tatuat pe unde ne transportă imaginaţia sau alte tatuaje inutile care să demonstreze fraternitatea sau apartenenţa la vreo sectă. Argumentele pentru care ne plac tipii răi, aşa cum îi văd eu, converg spre: întodeauna el trebuie să ştie ce să facă. Dacă o tipă reuşeşte să te tragă de mână căci vine tramvaiul şi tu trebuie să stai exact unde vrea ea, atunci mă întreb, mamă: Ce se va întâmpla când le-o creşte?

PS. Ştiu că nu am mai pus posturi cu muzică, doar că mi-am mutat orecum rubrica pe UZR. Duminică voi scrie acolo despre o trupă care nu mai e din păcate. Sper să intraţi aşadar mâine pe site şi să citiţi cu plăcere.

Ţineţi aproape oamenii d’alături!

Anunțuri

3 responses to “Tipu’de pe desktop

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: