Category Archives: EVENT

NEOFICIAL

Eveniment: UPA(Ultimatum pentru Arta)-concurs hip-hop runda 2

Cand: 31 oct. -cand toata lumea inca mai umbla deghizata prin centrul istoric.

Unde: Elephant Pub

Cine: echipa uzr 24/7

Participanti: Neoficial, O.N, Obsesiv, Razzu, Sample & N-Man, Shannon, Swoad, Tache.

Inca o seara in care am dat din cap „pana mi-a ramas ticu”. Am petrecut alaturi de echipa uzr in formula aproape completa si am ascultat piese in premiera. Nu as putea sa fac o comparatie cu prima runda, pentru ca nu am fost, dar pe langa destul de multe piese triste,  am avut parte si de un show pe cinste, cu repari romani, usor crispati, sceptici, care inca vad hip-hop-ul un hobby. Da’ vorba lui Zmili „Perseverenta bai, baiatule!”.  E adevarat ca inca trebuie depus un efort care sa nu se limiteze doar la pasiunea pentru muzica.  Dintre toti concurentii, pe Neoficial, il stiam de ceva timp. Ascultandu-l live mi-am dat seama ca ar trebui sa nu mai inregistreze, pentru ca suna mult mai bine pe scena cu Micul si publicul langa. Nu imi pare  rau ca nu a ajuns in finala, desi a fost unul dintre preferatii mei,  doar ca ma asteptam la mai multa indrazneala, avand o prestatie live suficient de buna.

Daca vreti sa-l vedeti in finala UPA, de pe 14 noiembrie, puteti sa-l votati pe www.uzr.ro, sau daca pur si simplu vreti sa stiti cine e, intrati pe site-ul sau.

Reclame

EXPOZITIA „ANUL 2010”

Luni, 18 octombrie am fost la vernisajul Expozitiei „Anul 2010”, organizata de Scoala de Poetica Fotografica Francisc Mraz-Bucuresti.  Cafe Verona  a fost din nou „infrumusetata”  de  fotografii, de data aceasta locul celor de la Asociatia „Bucurestiul meu drag” a fost luat de discipolii lui Francisc Mraz.

O parte din absolventi, promotia a treia, fac parte din Asociatie, ceea ce a confirmat si prezenta mea la expozitie. Sincera sa fiu, pentru mine a fost ceva nou,  mi-am dat seama ca mai am multe de invatat si nu-ti trebuie doar un exercitiu vizual sa intelegi o anumita imagine.

Fotografiile sunt intr-adevar un suport vizual numai bun pentru promovarea tarii noastre. Majoritatea pozelor surprind momente clasice din viata specific romaneasca, cu tot cu peisajul pe care ni-l asumam si cu care ne mandrim.

Va invit sa vedeti expozitia, o sa descoperiti locuri noi, care cu siguranta au o „poetica” ce se ascunde dincolo de obiectul sau persoanele  surpinse in imagini. Expozitia tine pana pe 31 ocotmbrie, repet, la Cafe Verona/Libraria Carturesti.



BUCURESTIUL ALB-NEGRU

De mai bine de un an am inceput sa devin o pasionata a fotografiilor. La inceput vazand la altii, apoi am modificat niste poze si am terminat cu „a fotografia”. Cred ca entuziasmul asta al fotografiei a aparut odata ce tatal meu a venit acasa cu un aparat foto Olympia, pacalit fiind de unul care vroia sa scape de el. Atat el cat si altii au dat ceva bani pe un aparat „nemaivazut”, dar desi am ras de el, pentru mine a fost ca o descoperire. Bineinteles ca mai vazusem aparate foto pana atunci, doar ca acesta avea ceva „parfum”. Era mare, multe piese pe care le puteai ajusta si parea interesant sa vad cum ar functiona. A durat ceva timp pana ce entuziasmul asta a revenit, caci intre timp imi luasem un „slim” digital si s-a cam pus praful pe Olympia cu film. Dar asta iarna m-am gandit sa-l scot de la naftalina. Asadar toate imaginile prezentate in „Color DA/Nu” fac parte din categoria pozelor efectuate cu acest aparat de care am inceput sa devin mandra ca cel putin functioneaza.

Am ramas insa la stadiul de amator incepator si spun asta, pentru ca acum o saptamana mi-am dat seama ca sunt si amatori profesionisti cu aparate care acum ceva timp mi-ar fi spus sa nu mai fotografiez niciodata. Asociatia Bucurestiul meu drag, de care am mai amintit, a organizat o frumoasa excursie prin Bucuresti, la care am fost extrem de fericita sa particip, pentru ca astfel am realizat ca probabil vor fi mult mai putine posturi cu si despre „pozne”. Maine, 1 octombrie orasul.ro face o alta invitatie. Bucurestiul alb-negru, cu must si  turta dulce la Cafe Verona, Libraria Carturesti. Totul va incepe insa la metrou, Unirii 1 unde vor fi expuse fotografiile, urmeaza Universitate, iar drumul continua de acolo de unde se simte miros de toamna.

Eu stiu cu certitudine ca nu am de gand sa ratez sa vad expozitia, asa cum „Trecut-au anii” mi-a oferit o alta perspectiva asupra Bucurestiul,  fotografiile alb-negru ar trebui sa ma inspire si mai mult.  Si ca sa va conving invitat va fi Dan Moruzan. Daca nu stiti cine e, va invit sa vedeti frumoasele sale peisaje de pe site, dar mai ales setul de fotografii despre Bucuresti iarna 2009-2010.



TRECUT-AU ANII…

Ce mi-ai răspunde dacă te-aş întreba când a fost ultima dată când ai zâmbit încântat, spunându-i oraşului tău cu emoţie şi mândrie Bucureştiul meu drag?”

Între 15 şi 30 septembrie puteţi vedea la Muzeul Municipiului Bucureşti, o expoziţie fotografică despre Bucureştiul anilor ’50, ’60 în colajul cărora se întrepătrund imagini ale Bucureştiului aşa cum îl „bătătorim” noi astăzi, bucureşteni, provinciali, sau străini.  Expoziţia este realizată de Asociaţia Bucureştiul meu drag împreună cu partenerii săi:  Agenţia Naţională de Presă AGERPRES, Muzeul Municipiului Bucureşti şi Art-Historia.  Cum nu am reuşit să ajung la vernisaj, am intrat şi eu în rândul celor care trec prin faţa muzeului şi stau cuminţi privind imaginile şi mai ales analizând diferenţele sau asemănările trecerii timpului. Deşi nu m-am născut bucureşteancă, am putut înţelege că Bucureştiul de atunci era mult mai aerisit şi că sprea deosebire de azi, timpul nu se scurgea la fel de repede. Pe atunci aveai timp de admirat, de degustat si de mirosit. Acele clădiri pe care le vedem pe Magheru,  în Piaţa Unirii, în Piaţa Romană, la Universitate căpătau altă romanţă. Acum totul este inghesuit de speranţă, de o fugă continuă, de bannere cu Coca-Cola. Mai rău e că unii dintre noi consideră asta „foarte tare”, devenind poate unul dintre motivele pentru care „se vine” la capitală.

În legătură cu citatul de mai sus şi eu îi spun acestui oraş Bucureştiul meu drag, pentru că în curând voi face parte din echipa asociaţiei cu acelaşi nume şi în al doilea rând, pentru că mă număr printre aceia care mai consideră Bucureştiul un oraş de contemplat. Eu zic sa mergem să vedeam expoziţia, nu ca unu care o vede aşa pentru că se opreşte să-şi aprindă ţigara sau  fugitiv, pentru că-l trage nevasta disperată şi grăbită, ci ca nişte oameni civilizaţi şi mai ales nostalgici. Pentru că până pe 30 mai e ceva timp, vreau să va stârnesc curiozitatea ataşând la rândul meu unele dintre poze. Restul le puteţi vedea pe site (www.orasul.ro)  sau direct la muzeu.