Fara nicio legatura cu personajul din campania Petrom, Andrei este pentru mine un roman, tipic nu doar cu numele, ci si cu mentalitatea sa. Andrei mai e si iubitul lui Anilu, eroina romanului pe care-l citesc „Iubiri in camasa de forta” de Ilinca Bernea. Cand am ajuns la pasajul in care Anilu si Andrei se cearta pentru a da sorti de izbanda iubirii lor, mi-am adus aminte de un cuvant: libertate. Oare tara in care traiesc imi ofera acea libertate nu doar de cetatean ci de om care traieste pe aceasta planeta, sau totul e doar o mascarada ascunsa dupa coperta unui slogan asa-zis romanesc: „Gandeste liber”?
Raspunsul mi l-a oferit Anilu. Cearta indragostitilor e de fapt o disputa intre popoare si incercarea lor de a coabita. Dupa Andrei, emigrant in SUA, singura modalitatea de a ramane impreuna cu Anilu ar fi fost mutarea iubitei sale in tara lui de adoptie. O tara cu care Anilu nu se simte deloc in concordanta, ba mai mult nu poate integra conceptul de libertate intr-un vis american ce se rezuma la: „piscina in curte, masini de tuns iarba si cos de baschet in curte”.
Argumentele lui Andrei nu sunt convingatoare pentru Anilu cu care incep sa ma identific prin prisma punctelor sale de vedere. „Aici am mai multe” , spune Andrei. SUA, aceasta tara robotizata ii ofera lui Andrei mai multe posibilitati de recunoastere profesionala, ceea ce i-ar fi lipsit cu desavarsire in Romania. Iluzionat de visul american nu reuseste sa vada ca pe fruntea lui tot emigrant scrie si ca sistemul il imbecilizeaza si-l determina sa adere la spiritul de turma american. Raspunsul iubitei sale imi infirma mie cel putin temerile de non-identitate nationala. Tot ceea ce eu credeam „putrezit” in aceasta tara e de fapt o punte de libertate. Eu ca roman, in afara faptului ca respect steagul national, nu ma simt a face parte din aceasta natiune, cu tot cu impresionismul traditional, obiectivele turistice sau peisajele mioritice. Ceea ce ma face pe mine cu adevarat roman e integrat in acest citat: „Tot peisajul asta ma striveste…fara conflict nu mai stiu cine sunt, pentru ce sa mai lupt…Sincera sa fiu nici macar nu-mi vine sa mai lupt. Stii ce ar insemna pentru mine sa raman aici? Sa devin o papusa stricata. Care spune mama in loc sa faca pipi si care da din maini cand o apesi pe picioare, mi-as pierde busola complet…”
Romania, desi un peisaj trist este in primul rand o tara in care iti poti masura puterile. Romanul se pricepe la tot, nu? Romania cu certitudine nu e o tara monotona, in care magazinele arata la fel, in care toate lumea viseaza acelasi lucru, sau fiecare etnie are centrul sau de interese. Unii pot fi rasisti, sau unii pot invata de la ceilalti, fara sa conteze ce limba vorbesc.
Monkey Glasses 