Tag Archives: hip hop

Entourage


Azi e Ziua Bărbatului sau cea mai rămas din ea. Dacă aţi fost pe la concertul faimos, organizat în Parcul Tineretului să mă încântaţi şi pe mine cu impresii. Tot pe 5 mai, doi „vero” rapperi lansează un clip ce se numeşte „Crazy as fuck„, la care am râs pe tot parcursul celor 4 minute. Eu una m-am gândit că dacă tot am povestit ce cred eu despre ziua asta, în ce constă, mi-am zis să vă vorbesc de la bărbat la bărbat cu ajutorul acestui serial, „Entourage„. Tema am anunţat-o pe la începuturile acestui blog, dar acum completez cu finalizarea celui de-al 7-lea sezon şi după cum anunţă HBO, care-l şi produce, prin iulie i se dă drumul şi celui de-al 8-lea sezon (Abia asteeeeept :D). În mare e vorba de „5 băieţi se bat pentru faimă”. Ari e agent, din acest sezon-cel mai tare impresar de la Hollywood, Eric e manager-new in business şi bărbatul unei singure femei, Vince e vedeta care face sex şi filme, Johnny Drama e fosta vedetă din 90210  iar Turtle e rapperul portorican ce stă după fundul tuturor şi al cărui scop e acela de a mă oftica pe mine cu fiecare şapcă pe care o poartă.

Ce îmi place mie la serialul ăsta că e 100% bărbătesc. E adevărat că mai apar şi femei, dar ele nu sunt valorizate conform principiilor pentru care ar milita o feministă, tocmai de aceea e foaaaarte fun! În fine misoginism în floare, atât la nivel de aventură cât şi în căsnicie. Dar dacă începeţi să vă uitaţi la serial să nu vă aşteptaţi să auziţi replici inteligente, ci foarte multe „f***-uri”, în plus veţi da peste episoade care confirmă faptul că „şi băieţii plang câteodată„.

Deşi sezonul 7 nu m-a dat pe spate, aş putea spune că e făcut pentru bad boys. Eminem apare pe la sfârşit, cât despre soundtrack-uri se folosesc piese tari şi pentru gay people. Ce mă face să cred asta pe lângă soundtrack-urile în proporţie 70% hip hop, reggae şi Rnb, primul episod în care după cum ştie toată lumea, teoretic se anunţă cam despre ce va fi vorba pe parcurs. Bineînţeles că nu ne dau mură-n gură, dar ca nişte copiii destul de inteligenţi nu e greu să nu vă prindeţi.

Aşadar uitaţi-vă măcar de curiozitate la pilot şi la un întreg sezon după aia, pentru că la prima vizualizare e plictisitor. Eu vă asigur că nu e aşa şi mai am câtiva prieteni ce ar băga mâna-n foc alături de mine, pentru asta. Episoadele sunt scurte, aşa că lăsaţi Vampire Diaries pentru puştoaice şi încercaţi Entourage. Un alt motiv pentru care am vrut să scriu postul ăsta (şi nu singurul!) a fost să vă anunţ că am alcătuit un frumos playlist pe youtube-ul meu pentru cei care ascultă genurile enunţate, cu trackurile pe care la puteţi asculta şi pe parcursul celui de-al 7-lea sezon.

Dacă v-am făcut suficient de curioşi, atunci vă mai las un link, să vedeţi cam cum promovează nişte oameni deştepţi serialul ăsta pe HBOEntourage Homepage.

Anunțuri

Rapperii au talent!

Despre câştigătorul „Românii au talent” am citit numai că:  „face de râs rapul românesc”, „da, normal că a câştigat având în vedere ce sensibili suntem noi în faţa unei poveşti dramatice”, etc. Cu toate acestea eu nu cunosc suferinţa tânărului din Focşani, deci aş putea să am o părere cât de cât obiectivă faţă de performarea sa.

Eu sunt sătulă de piese cu şi despre români. Nu e rapper în România care să nu vorbească despre cum suntem noi ca neam, pozitiv sau negativ. Au fost piese de la cerşetorul român din ţările de vest, până la conducătorii ţării. Eu nu mai pot cu piese despre ţara asta. Nu care cumva să credeţi că îmi reneg patriotismul, pe care l-am declarat cu ceva posturi în urmă, nicidecum, doar că fană a genului am ascultat de mi s-a luat. Ok, am stabilit că patriotismul este un „must have” în repertoriul oricărui rapper, fie că-mi convine mie sau nu. În ceea ce priveşte emisiunea, puştiul şi-a ales foarte bine momentul. Nu ştiu dacă a compus piesa special pentru emisiune, dar categoric românii au uitat de Puya şi de ale sale Românisme pentru cel putin 6 minute.

Ce a fost „lame”: show-ul. Ok, am înţeles cum stă treba cu versurile, foarte bună alegere. Dar de aici până la zecile de steaguri, fete îmbrăcate şi ele „patriotic”, pe fundal-steagul cu inscripţia „Românii au talent” şi rapperul nostru. De data asta un Adi-talent al hip hop-ului, cu şapcă pe cap în timp ce se cânta imnul ţării, sacou cu cămaşă cu sneakeri-astea nu prea.

Rapperii noştri consacraţi au spus că Adrian Ţuţu nu va câştiga concursul şi nici că ar avea şanse prea mari la o carieră în rap. Despre ultima parte tindeam şi încă o fac să-le dau dreptate. Lumea e invidioasă şi de aici se nasc ostilităţile care îl vor determina pe rapper ori să facă o carieră din asta ori să se retragă în anonimat, dacă mai poate. 

Declaraţia lui Mihai Petre a fost aceea că Adrian Ţuţu l-a făcut încă o dată mândru că e român. Pe mine m-a făcut să cred în continuare că lumea va înţelege într-un sfârşit ce e cu hip hop-ul ăsta. Nu mai ţin minte cine spunea că rapul românesc are nevoie şi de o promovare pe canalele astea media, tocmai pentru că lumea să cunoască şi să se aproprie de hip hop. Dacă nu e difuzat atunci de unde să ştim că undeva, „under” avem şi noi talentele acestui gen muzical.

Avertisment pentru rapperii debutanţi: Nu încercaţi şi voi tot cu patriotismul!

Urmează: post despre o campanie rap.


Cum să nu fii rapper

Oficial UZR are cinci ani iar eu am legitimaţia mea şi mă mândresc cu ea. Aseară toată echipa s-a strâns în Elephant Pub, unde s-a întâmplat un frumos eveniment: Ultimatum pentru Artă, pentru cunoscători UPA. Şi în cea de-a noua ediţie am demonstrat că UPA e cel mai tare concurs din hip hop-ul românesc, dovadă aglomeraţia de aseară şi competiţia-deliciu pentru adepţii genului. Eu m-am distrat mai mult decât la un concert, pentru că am avut de toate. Şi MCi buni şi MCi mai puţin buni şi Haarp Cord şi multe „vedete” hip hop care s-au peregrinat prin mocirla de pe Gabroveni. Introducerea de azi e de fapt un pretext pentru cei care pe viitor au de gând să stea tot acasă şi să asculte rap în căşti.  Scopul meu e de a-i anunţa că au loc nişte evenimente destul de interesante unde îi pot şi vedea pe băieţii răi care dau cu flow.

Dat fiind că m-a apostrofat lumea că fac promovări nasoale, ceea ce e bine, că aşa mai capăt şi eu audienţă, zic să povestim puţin despre cum ar trebui să nu fii rapper. De ce cum nu ar trebui, pentru că reţeta succesului, vă spun eu, nu o ştie nimeni. Cheia e: bun sau lasă-te!

1. Îmbrăcămintea. Toată lumea e tripată pe haine în hip hop. Nu vreau acum să dau sfaturi de modă căci nu-mi permit. Dar văd că oamenii din mica lume rap nu înţeleg că nu trebuie să te îmbraci larg ca să fii rapper. Ok, dacă vrei să te recunoască lumea ca atare pe stradă, atunci ia-ţi nişte blugi care eventual nu cad de pe tine. Apoi şi mie îmi plac şăpcile, dar nu tuturor le stă bine cu şapcă, cu bandană sau mai ştiu e ce se pune pe cap. Gluga ce vine cu hanoracu’ nu e şapcă. Adică eu îmi pun gluga decât să mă adăpostesc oarecum de ploaie, nu să stau cu ea la concert pe cap, mai ales la un concurs unde scopul e ca lumea să mă ţină minte. Dacă nu-ţi place faţa ta, atunci e nasol. Fă câteva exerciţii de narcisisim şi ai să vezi că reuşeşti.

2. Cercel şi alte bling-blinguri=kitsch. Eu când văd un băiat cu cercel în ureche, cred unu: că e gay sau are orientări dubioase(ceea ce până nu demult credeau si rapperii), doi: e manelist. De asemenea nu înţeleg nevoia băieţilor de a avea inel pe mână, probabil că şi ăsta e vreun curent de care eu nu am aflat. Cică rapperii ar fi artişti, poi ce artistul are cercel în buric?

3. Videoclipurile. Nu orice clip filmat la tine în studio cu celălalt rapperaş de mânuţă, uitându-vă unul la altul ca maimuţele=videoclip. Pe ăla pot să-l fac şi eu la mine acasă ascultând „Andree” şi cântând la sticla de spray. Făceam de asta când mă chinuia şi pe mine talentul. Acum tind să cred că s-au inventat nişte oameni cu imaginaţie care fac asta în locul meu. Aşadar cereţi măcar sfatul unuia care şi-a frecat coatele pe la UNATC sau mai ştiu de pe la ce alte facultăţi de cinematografie cunoaşteţi.  De asemenea dacă aţi optat să faceţi clip care vrea să sugereze ceva, aveţi grijă să nu sugereze cam mult. Adică nu trebuie să vă îmbrăcaţi în cerşetor şi să şi spuneţi în versuri că cerşiţi. E, cum se spune în engleză, destul de „lame”. Dacă trebuie neapărat cu calea ferată, aţi văzut voi un film cu Cristi Puiu şi vreţi şi voi, aveţi grijă cât de mult folosiţi calea ferată că e posibil să plictisiţi lumea cu atâtea şine. Un exemplu aici.

4. Numele. Oricine ai fi, oricât de izolat ai trăi, trebuie să ştii că, în general, lumea foloseşte mintea şi pentru altceva în afară de a-ţi reţine numele. Atunci când îţi alegi un nume de scenă, ai grijă să nu fie neapărat porecla pe care ţi-au dat-o copiii de prin clasa a 5-a, că nu e tocmai ok. Dacă eşti mai anglofil trebuie să ştii că cei care vor scrie despre tine, vor spune că faci parte din hip hop-ul românesc iar Johnny=Johnny Bravo pentru noi. Dacă ajungi cunoscut, crede-mă că nu ai vrea să semnezi pe autograf: „Căpuşă cu drag pentru…”.

5. Dacă vrei să fii actor şi rapper ai grijă că alergi după doi iepuri şi nu ai să prinzi niciunul. E normal să te pricepi la „design”, să te pricepi la informatică şi noapte să fii cântăreţ, mai ales dacă ai ajuns să susţii concerte. Dar de aici până la a performa şi apoi să te duci să iei interviuri oamenilor prezenţi la concert sau să faci pe fotografu’, zic eu că nu e prea etic din punct de vedere profesional. Nu uita că tu trebuie să fii rapper şi atât, nu-ţi atribui de unul singur o mie de calităţi că nu ai să fii mai apreciat, ba dimpotrivă. Dacă îţi place să faci poze, atunci fă-o fără să ştie şi publicul.

6. Artă. Cuvântul ăsta înseamnă mult în ultima perioadă, dar ai grijă că tu nu prea ştii exact ce faci. Nu te numi artist, mai ales în versuri! Lasă-i pe alţii să o facă pentru tine. Dacă iei o spun atunci lasă-i tot pe ei să o zică. Puţină modestie nu strică niciodată. Modele în rap sunt destule. Gândeşte-te pe cine respecţi şi atunci fă o comparaţie cu personalitatea ta, apoi vorbim şi de succes. Las-o mai moale cu „rapul e poezie”, că expresia asta e fumată! Chiar dacă, poate, o parte din piese sunt adevărate opere de artă, mai ai mult, tu ca debutant, să implici vreun act artistic în performarea ta.

7. Atenţie cu cine colaborezi că s-ar putea să te împiedici! Dacă ai pornit la drum pe cont propriu şi vezi că nu-ţi merge treabă, colaborează, dar ai grijă cu cine te înfrăţeşti că s-ar putea să te înfulece şi să nu mai scapi de el. Citeşte Harap-Alb şi scrie pe foaie câteva nume. Apoi vezi cum se desfăşoară la concerte. Trebuie să vă asemănaţi la caracter, pentru că nu ai vrea ca el să sară pe scenă sau să se dezbrace, în timp ce tu cânţi despre cum te-a părăsit iubita.

NB! Aceste observaţii sunt rezultatul concertelor la care am mers până acum. Nu ştiu de ce dar am nevoie de o pauză pentru că am impresia că am văzut deja prea multe. Oricum ar mai fi multe de spus, dar cred că pentru nişte debutanţi, ce am scris eu mai sus s-ar putea considera a fi nişte sfaturi. Din punct de vedere educativ, vă invit să vizionaţi clipul lui raku, cel care dă şi titlul acestui post. Nu uita că dacă lumea îţi spune că nu eşti făcut pentru a fi rapper: lasă-neeee, lasă-neeeee!

PONTul RAP: un frumos articol pe uzr scris de Felix, il puteţi citi aici.

Nu uitaţi că un share e un fel de open minded dacă-l recomanzi cu plăcere. Nu fii egoist, spune-le şi altora!


UZR Virus

Azi m-am gândit să fac un post de sărbătoare. A cui? Poi nu aţi auzit? A UZR-ului! Are 5 ani şi de când s-a născut l-am dat la un sport extrem numit: Promovări. Nu ştiu cum se face că după aceşti frumoşi ani în care a mai căzut serverul, s-au împiedicat redactorii, şefii au mai urlat de l-au făcut să plângă, el a crescut şi are multe vise acolo în calendar.
Poate nu mulţi dintre voi ştiţi, tocmai de aceea am să vă reamintesc că UZR-ul este un portal de hip hop. Eu mă ocup de categoria: rap românesc, adică mai observ ceva evenimente, nişte artişti, fac interviuri şi ca DOC „mă mai joc un pic”. Continuând cu despre mine…am intrat în echipă anul trecut prin septembrie. Prima cu care am vorbit a fost Andreea. A doua şi prima-prietenă, Clahoodia, urmată de Devi. Primul şef-Florin şi primii colegi-băieţi: Felix, Vlad, Andrei şi Marius. A fost primul eveniment cu Clahoodia: „Battle of the Dome„, apoi prima poză cu noi trei: eu, Devi şi Clahoodia, în Silver Church, concert El Nino. UPA 8 ne-a adunat împreună în afara şedinţelor de redacţie căutând „locul potrivit”: Elephant Pub şi de aici seriile de evenimente au continuat pe stil manelist „fără număr”. Aş dori să urez echipei cu care am crescut la rândul meu: La mulţi ani! Şi chiar dacă e posibil să nu fiu prezentă la petrecere aş vrea să le spun că eu îi susţin de aici din online, exact acolo unde ne întâlnim cel mai des.
Nu pot să nu reamintesc faptul că datorită UZR-ului am dat mâna cu rapperii şi cu artişti ale căror albume le ascultam neîncetat prin liceu, că aici am învăţat ce e competiţia şi mai ales mi-am făcut prieteni cu care am petrecut de la seri de concerte la noaptea dintre ani.
Dar ca orice experienţă trebuie să mergem mai departe. Un prim pas ar fi să-i facem şi pe alţii să creadă că UZR-ul este o echipă şi că din echipa noastră poate face parte oricine care susţine cu adevărat hip hop-ul; că e românesc, moldovenesc sau de altă etnie. Am încheiat parteneriate cu debutanţii în care credem şi le mulţumim că azi fac parte din echipa UZR. De asemenea toată stima pentru cei care pun sigla UZR pe afiş. Noi am vrea să le spunem că la UZR veştile bune ajung cele dintâi iar la concerte venim ultimii ca să mai facem un rând.
De asemenea că avertizez că se anunţă UZR Virus! Vom fi peste tot! Lansăm moda tricourilor UZR aşa că fiţi cu ochii pe noi!

Let’s go virus UZR!


Check Check

Are Claudia, de la UZR, zis si omu’ meu, o rubrică intitulată „Ce facem în weekend?„. Eu propun ca astăzi să vorbim despre „Ce am făcut în weekend„, adică pe unde ne-am distrat şi la concerte am ajuns. Să începem cu vineri seară în care am ascultat doar reggae? Nu, bineînţeles, am dat o fugă şi prin Kulturhaus să bem aproape gratis. Lăsăm la o parte faptul că muzica e „de treabă”, la fel şi preţurile băuturilor. Dacă nu aş fi fost atât de trează, poate că nu m-aş fi simţit ca pacientă într-un spital de nebuni, stând pe un scaun pregătită să muşc din momeală, pardon vrăjeală. În Kulturhaus se stă la coadă pentru a-ţi lăsa geaca, în Kulturhaus se stă la coadă ca să bei, în Kulturhaus stai la coadă ca să fii agăţată. Pe principiul unui obicei comunist, se pare că generaţia tânără a ştiut ce să moştenească. Ajunsesem cu nervii într-acolo încât m-am decis să nu-mi mai cumpăr nimic, sa stau linişită pe scaun, să dau de pe mine beţivii care nu aveau cuier prin preajmă şi într-un final să mă holbez la cei care dansau apoteotic pe ritmuri de preaslăvirie a tinerimii bete. Deşi credeam că nu mai scap de acolo, fără ca cineva să verse pe mine, am reuşit să mă strecor printre mulţimea care dădea din cap prin ceaţa duhnind a transpiraţie.
Din Kuluturhaus am ajuns în Elephant unde aveai impresia ca poţi să tragi liniştit aer în piept. În Elephant Pub a fost super eveniment, concert reggae, invitat G.RAS. Ca sa vi-l descriu pe G.RAS trebuie mai întâi să-l vedeţi cât de bine arată (pagina de faceebook Elephant vă stă la dispoziţie pentru asta). Pe mine m-a răpit de la dansul lui şi de prima dată când m-a numit „romanian princess”. Actul lui s-a încheiat târziu peste limita impusă iniţial, dat fiind că, deşi o mână de oameni, niciunul nu-l lăsa să coboare de pe scenă. Abia acum m-am îmbătat şi eu de muzică, de plăcere şi de dans.
Duminică am fost la concert-lansare „Emite semnale” de raku. Încă un eveniment bifat pe lista de weekend, care la fel s-a terminat târziu peste program, dat fiind că la un concert raku, nu te duci mereu, deci vrei să-l ţii pe scenă cât de mult. Stau să mă gândesc dacă pot descrie cum a fost. Sunt în dubiul facultăţilor mele, dat fiind că un artist complet precum raku, nu prea există, aşa că „Pe aici nu ai ce comenta”.
În afara lui raku, m-a impresionat Dragonu. Cei care nu l-aţi văzut până acum pe Dragonu pe scenă, omul este precum un Mesia al drogaţilor, care nu doar îl adoră, ci în curând o să-i facă un altar. Că tot vorbim pe termen scurt, nu mare îmi va fi mirarea când toţi tipii, inclusiv cocalarii îşi vor face creastă aka Dragonu, ce să mai spun de faptul că tot rapul românesc e plin de „bpra-uri„. Da, recunosc şi eu ascult Specii, dar nu sunt „drogata” lui Dragonu, sunt doar o ascultatoare şi fana lui Chimie. Ceea ce-mi place mie la Dragonu este ca râde mereu, el expira serotonina şi o dă şi celorlalţi. Îl admir pentru influenţa pe care o are asupra publicului şi cum reuşeşte să-l controleze şi apreciez că el este prezent la fiecare concert, unde este invitat. Cum e mai nou acum, o expresia pe care nu o înţeleg, Big up! pentru el şi pentru fanii lui.
Check Check” cum spune raku şi am finalizat cu sarcinile pe care le-am avut de îndeplinit weekendul ăsta. Nu cred că trebuie să mai spun, veniţi la concerte că aveţi ce privi şi mai ales auzi. Pentru cei care doresc albumul lui raku, site-ul lui e disponibil să vă ajute.
Ca să închei cu un clişeu la modă: Big up!