Tag Archives: primavara

1 Mărţişor

Ieri a fost o zi plină pentru mine şi spun asta tocmai pentru a-mi justifica postul cu o zi după ce povestea a luat sfârşit. Care poveste? Poi povestea cu mărţişorul buclucaş, un alt simbol de care ne mai împiedicăm prin spaţiul urban, ori de câte ori un anotimp ne iese în cale. Pe lângă discuţiile despre cum de nu e soare şi când mai vine primăvara aia odată că murim de frig, chiar am împărtăşit din mărţişoarele culese de pe la chioşcuri, târguri, bălci sau orice altă adunare din asta, unde se vindea bineînţeles „simbolul primăverii”. La câte simboluri are primăvara mă mir cum de noi înşine nu ajungem un simbol şi ne oferim drept cadou, de fiecare dată când este ziua cuiva drag nouă. Şi acum ajunem la eterna discuţie pe care o port cu Oana.

Polemica noastră se învârte în jurul întrebării: Ce este acela un cadou simbolic? Conform opiniei mele un cadou simbolic este mărţişorul, globuleţul de Crăciun, iepuraşul de Paşti, inima de pluş de Ziua Îndrăgostiţilor sau pentru autohtoni, de Dragobete, adică orice obiect acceptat de către un grup, o colectivitate ca fiind înzestrat cu o serie de semnificaţii. Aceste semnficaţii însă sunt aceleaşi pentru fiecare, pentru că toţi spunem că mărţişorul este simbolul primăvării la români, că ne place sau nu. Acum varianta mea pentru cadourile nonsimbol, sunt cadouri speciale, în cazul unor persoane dragi. Acestea sunt cele pe care le ofer poate de fiecare dată, de-a lungul anilor, atunci când respectivul îşi serbează ziua de naştere. Aşadar şi prin urmare nu are cum să fie un cadou simbolic, pentru că dacă eu fac un dar galben şi negru şi aleg acele culori, pentru că pentru mine înseamnă bunăstare şi prosperitate, pentru celălalt pot reprezenta exact reversul.

Varianta Oanei, sper sa nu mă înjure prea tare, este următoarea: de comun acord că mărţişorul înseamnă ceva pentru români. În cazul cadourilor, să le spunem „de tot anul”, acestea pot fi de asemenea simbolice. De ce? Pentru că persoana respectivă îmi este dragă, pentru că mă chinui să găsesc un cadou potrivit, pentru că poate împlineşte o vârstă anume, schimbă prefixul sau mai ştiu eu ce. În concluzie, după Oana, eu fac un cadou în care eu învestesc semnificaţii, fără ca celălalt să o ştie, căci nu mă duc, în timp ce îi dau cadoul, să-i înşir eforturile mele pentru a-i cumpără ceva. Aşadar dacă individul nu ştie ce a însemnat pentru mine ziua lui de naştere, de ce se cheamă că e simbolic?

Avem o mare dilemă aici, la care, v-aş ruga, să contribuiţi cu explicaţii. Nu e o iniţiativă-simbol, dar este una benefică pentru toţi cei care ştiu/folosesc corect sau nu sintagma cu „cadou simbolic”. Am auzit-o de atâtea ori, încât eu nu mai pot cu asta, aşa că vreau să-mi spuneţi voi ce înseamnă.

În continuare printre foşnetele de flori, alte simboluri [=))] ale primăverii, primul meu mărţişor primit de la un bărbat a fost de la un nenea vânzător. El mi-a oferit broşa pe care o port la palton şi cu ocazia asta îi foarte mulţumesc. Am primit şi flori, pe care le prefer în detrimentul altor simboluri, dar mai ales am împărţit cu o parte din membrii Asociaţiei „Bucureştiul meu drag”, mărţişoare şi bomboane, la Unirii, M1. Destul cu poveştile despre mine, căci eu în general fac foarte multe tâmpenii. Urmează un episod despre cum mi-am branduit eu termosul primit pe gratis, dar mai ales cum am făcut asta, plus  o poză, să vedeţi şi voi cum arată. Am promis că povestim cum a fost la Praetor. Nu vreau să  reiau capitolul de tipul „Scânteie fără foc”, pentru că vorbesc inutil, asta nu înseamnă însă că-mi retrag cuvintele. Părerea mea rămâne în continuare aceeaşi. Pentru curioşi, o recenzie pe UZR, vă aşteaptă să o citiţi. Nu uitaţi, deci de rugămintea mea şi să ne strângem cu mic cu mare să elucidăm problema cu simbolurile.

Reclame