Tag Archives: Romania

Iluzii

Eu când n-am ce face mă joc CSMC

De când vremea a început să ne schimbe stările, tuturor le e dor în România. De curând, Claudiei îi era „dor de mare”, după cum îmi transmitea statusul ei virtual. Altora le-a fost dor să urce pe scenă, vezi Deceneu iar altora le-a fost să dor să bea, gen eu. Toate astea sunt reale. Fiecare dintre noi şi-a putut îndeplini dorinţa, mai puţin Claudia. Când ai un vis virtual, el rămâne acolo, în lumea lui ca pofta. Nu rareori spunem „îmi e poftă de…” şi nu de multe ori cineva e acolo pentru a ne satisface mofturile.
Eu m-am îndrăgostit de o iluzie, asta arătând cât de mult îmi plac iluziile şi cât de mult îmi doresc să trăiesc cu ele. Am mai multe iluzii. Prima dintre ele îmi spune că nu sunt singură la părinţi. Am încă doi fraţi şi o soră, pe care mama, la rândul lor, îi sună şi le spune acelaşi lucru: „şi ce ai să mănânci tu, acolo?”, „să te îmbraci bine, că ai văzut, e frig afară!”, „să mai ieşi şi tu din casă, că te-oi plictisi toată ziua numa’ în cămăruţa aia”, „mai stinge calculatorul ăla, că a obosit!”. Şi lista ar putea continua. Mă simt bine cu iluzia asta, căci dacă nu ar fi ea, mama mea, nu aş mai avea de perlele cui să râd.
A doua mea iluzie, îmi şopteşte cum că aş fi băiat. Atunci, fraţii mei de cartier ar ţine cont de părerea unei fete şi aş putea vorbi cu ei fără ca ochii lor să spună: „cât de naşpa e asta şi ce pula mea vrea de la mine?!”.
A treia mea iluzie ar fi că m-am îndrăgostit. Da, exact, eu mă îndrăgostesc mereu. Între noi fie vorba, cred că de aia îmi dau papucii toţi iubiţii mei imaginari.
Ultima iluzie ar spune că durerea din capul meu nu e de la băutură şi că aseară, la concert, am fost prezentă mai mult cu spiritul. Dar nu e aşa, stările ne schimbă vremea, ca un copil legendar de care am învăţat la cursurile de comunicare. O să trăim mereu în funcţie de smiorcănelile unui bebe care umblă dezbrăcat iar noi o să ne plângem în continuare că vrem la mama.  Asta din urmă nefiind o iluzie.

În curând: film şi o recenzie pe UZR despre oamenii care nu au fost doar fizic prezenţi la concert.

Ţineţi aproape oamenii d’alături!


PA PA LA MARE

Da…m-am intors de la mare si recunosc ca daca nu aveam o companie extraordinara ma intorceam acasa inca din prima zi.  Nu spun ca nu se merita sa te duci la Marea Neagra, sau ca eu am pretentii de alte tari, cand si la noi in tarisoara exista mare.  Nici pe departe.. ma voi mai duce la Marea Neagra in Romania, dar doar pentru trei zile maxim. Atata timp cat eu nu vad decat gunoaie peste gunoaie si statiuni in paragina, eu la mare nu am ce cauta decat poate sa fac baie in marea plina de alge si sa merg pe nisipul plin de mucuri de tigara, resturi de chipsuri, capace de bere, sau alte minunatii aruncate pe acolo.

Initial nu vroiam sa scriu nimic despre vacanta petrecuta la mare, pentru ca nu am avut ce arata. Bine ca mi-am lasat paratul foto acasa, caci de admirat nu era nimic.  Am vazut de dimineata cum Mircea Badea ne arata poze din vacanta lui in Italia si Grecia.  Jos palaria pentru alegerea destinatiilor. Evident nu compar tarile, dar nu pot sa nu fiu cel putin dezamagita ca avem „mare” si nu stim ce sa facem cu ea.  Ma bucur insa de faptul ca am putut admira rasaritul si ca ador sa merg la mare in continuare, chiar daca dupa anul asta mi-am distrus toate amintirile legate de mare de pe vremea cand mergeam cu olita dupa mine.

Poate ca am inceput sa imbatranesc, sau e o chestiune de gust, dar eu cu Connect-R nu mai pot. Ca de altfel nu mai pot cu muzica house difuzata de nenumarate ori.  Imi place sa ascult muzica tare, desigur, dar nu mai pot cu muzica asta zgomot.  Nu mai inteleg de ce acuma in discoteca se pune numai muzica house, de parca lumea ar trebui sa stie sa danseze numai pe acest gen.  E bine ca la mare am avut parte si de o oaza mea „non-houseareala” unde am putut sta chill pe scaun si sa ascult muzica buna.

Apoi foamete, deci bani. Mi-am zis ca imi cumpar si eu un cantar, ma deghizez in bunicuta, e bine ca o parte din accesorii le am, asa ca nu ar fi o problema sa ma asez si eu pe marginea drumului sa se cantareasca lumea.  Iar preturile…data viitoare vin cu apa de acasa!

De altfel nu am zis cand ma mai duc la mare, in ce perioada. Am gasit o poza de cand am fost in Vama, in mai anul asta si m-am gandit ca atunci e mult mai ok. De admirat, nu de baltacit ca stricam frumusetea peisajului si ajungem sa ne sufocam unii pe altii in MARE.  Si ca ziceam de companie placuta, ii multumesc lui Adi ca mi-a suportat mofturile, celorlalti nota 10 🙂