Tag Archives: timp

Scusa Ma Ti Chiamo Amore

Zilele trecute am vazut un film pe care as vrea sa-l recomand si cu ocazia asta sa intelegeti cam cum e cu dragostea. In fond avem si de la cine invata. Italienii sunt un popor pasional, sunt acei nebuni dupa amor.  Iubind, fie fac cele mai mari greseli fie iau cea mai grea decizie din viata lor. De noi depinde pana la urma, cum iubim, cand iubim si mai ales pe cine.

Ca sa ajung la o premisa: pana cand iubim o persoana?

Dragostea intra intr-un labirint al dezamagirilor pe mai multe planuri, care vin pe rand  si ne tulbura afectivitatea. Sa fim franci: nu suntem niciodata pe deplin multumiti. Dragostea poate compensa, e adevarat, dar noaptea, cand esti cu iubitul in pat. A doua zi, ne vom trezi si ne vom da seama ca viata e o mare bataie de cap, iar dragostea capata un singur inteles ce se rezuma la: SEX. Ne indreptam spre monotonie, deci. Acum intervine amantul. Stop! Dar de ce?

Apoi stai sa o luam de la capat: iubeam, eram iubita, ce daca aveam destule probleme la munca? Noaptea faceam sex si ieseam din cand in cand  sa cinam cu lumanarele aprinse pe masa.  De ce imi trebuie o alta persoana? Cu ce e aceasta mai speciala? Sa presupunem ca as da uitarii fostei mele relatii si as incepe una noua. Vor fi acelasi scene: imbratisari la malul marii, saruturi pasionale pe strazi, cadouri noi, tot sex, piele noua, alt miros. Raspunsul ar fi: poate iubitul asta nu va…..Sa nu credeti ca amestec dragostea in oala inselaciunii. Nicidecum. Incerc doar sa privesc sentimentul acesta ca un proces cu fluctuatii. Iar de aici sa-mi pun intrebarea: Eu ce simt? Eu ce as prefera?

Intervine, asadar, povestea filmului care ma elucideaza. In film, ma identific cu Alex, care chiar daca provoaca dragostea la un dialog cu judecata, Alex traieste in mod inconstient la fel. Semneaza cu cea din urma un tratat al „confortului casnic” ce vine odata cu varsta. Important de precizat este ca sentimentele lui fata de Niki nu se schimba. El nu are cum sa uite ca Niki este de fapt o lume a semnficatiei.Si atunci eu de ce sa uit cine este cu adevarat omul de care m-am indragostit? Sentimentele lui sunt acolo,  doar ca trebuiesc „dezghetate”.  Dusul rece al oricarei relatii provoaca noi amintiri, sa nu uitam asta! Dragostea nu e o lupta a lasilor ci a celor puternici care stiu cum sa depaseasca un obstacol.

Revenind la ideea filmului, scena in care Niki ii spune lui Alex: „Scusa ma ti chiamo amore”, adica Scuza-ma ca-ti spun iubitule, este absolut fascinanta tocmai prin simplitatea ei. O imagine a dialogului romantic. O  revelatie sentimentala unica si totodata comuna fiecaruia dintre noi.  Indiferent de parcursul unei relatii, momentele de clacare sau de nebunie posesiva, nu vorbim despre timp si dragoste la un loc. Nici macar diferenta de ani dintre Alex si Niki nu poate pune o pecete pe relatia lor.  In definitiv libertatea temporala pe care ne-o acorda dragostea este cuprinsa intr-un singur cuvant: AMORE.

Raspunsul la intrebarea initiala, sa fiu sincera, nu poate veni de la mine, caci nu am avut cu adevarat o relatie de lunga durata. Va las pe voi, cei mai „in varsta” sa-mi raspundeti.



Reclame

AI VREA TU, TIMP!

Ai asteptat vreodata timpul? Ti-ai petrecut ore in sir in fata calculatorului, sau pur si simplu mergand pe strada cu capul in nori, doar ca sa treaca timpul?
Eu simt ca timpul mi-a legat mainile si-mi rade in fata…cred ca de mult astepta o victima ca mine…nerabdatoare. Cateodata se cocoata pe umerii mei si-mi tulbura gandurile, mi le face mai grele, mai insuportabile. Cand vreau sa-l dau jos, se joaca cu parul meu care devine tot mai lung. Apoi cu ochii pe care ii inchide numai noaptea, pentru ca ziua sa ma joc iar cu el.  Cel mai mult vrea sa-l iau in brate si sa ne invartim in hohote de plans si de ras, ca e aici, ca e departe.

De-ar fi totul asa cum am vrea noi, timpul ar fi nebunul pe care nu-l baga nimeni in seama. Am rade de el pe strada imbracat in hainele lui groase si murdare cersind un coltuc de paine. In batjocura i-am intinde un posmag sa bucuram parca tristetea ce ingheata lacrimile unui om fara destin.

E trist cand vrem prea mult si prea curand. E trist ca altii nu traiesc dupa timpul nostru.  Si cand nu mai putem ce am putea face? Tot cu el dormim si ne impacam dupa divort. E al nostru si il acceptam ca atare.