O retrospectivă

Gata! Mi-am pus ochelarii. Să începem.

Unu. Pe 8 mai am fost la „Tripu’ unei nopţi de vară” şi lansare Smokey-„Ceaiul de la ora 5„. Nu am mai apucat să vorbesc despre asta, dar mă scot cu o recenzie pe uzr, pe care o puteţi citi aici. Per ansamblu concertul a fost un „stand up rap”, numai potrivit să începem luna cu voie bună.
Doi. Am domeniul meu şi mă mândresc cu el. Pentru postul meu despre comunicarea de gherilă am câştigat un frumos premiu: licenţă bitdefender şi domeniu pe blogway. Ţin să le mulţumesc: Ancăi şi celor care au comentat la ce am aberat. Cum bine v-aţi imaginat, am să mă mut cât de curând.
Trei. Am terminat sesiunea, adică eu aşa sper. Mai avem puţină licenţă şi examenul de final.
Patru. Mai nou mă uit la filme istorice despre ciumă. Am văzut două cu aceeaşi temă într-o zi. Până acum: „Black Death” şi „Season of the Witch„. Are cineva alte propuneri?
Cinci. Am câştigat o STICLĂ Coca-Cola şi nu ştiu de la ce magazin „să o ridic”.
Şase. Am tricou UZR. Dacă n-aţi crezut că UZR o să „go virus”, atunci veţi vedea cât de curând. Am inaugurat tricourile ieri, la concertul lui „Gentleman„, unde echipa UZR a fost „brigada de voluntari”. Cât despre event a fost foarte tare frate!!!!!!!
Şapte. Am autograful meu şi mă mândresc cu el. Badge-ul de staff  „Gentleman” stă agăţat deasupra capului ca un trofeu binemeritat.
Opt. MefX are o piesă cu Maxi care azi a stat pe repeat: „e sofisticată mah…o fi stricată mah”. Dacă vă macină curiozitatea, daţi un play aici.

În încheiere nu ştiu alţii ce pasiuni au în viaţă, dar eu mai vreau la concerte. Urmează ale noastre: Carbon, Deliric, Haarp Cord, Aforic. Zic să profităm de ele. Dacă vreţi să cunoaşteţi echipa UZR de acum urmăriţi-ne după tricouri.

Let’s go Virus UZR!

Rapper cer promovare II

Tocmai m-am întors de la şedinţa UZR. E a doua întâlnire oficială a mea ca membră a unei redacţii de hip hop şi mă gândeam să consemnez asta printr-un post. Nu am să dezvălui proiectele echipei noastre, căci toate la timpul lor. Pentru cei care însă nu ştiţi cam ce înseamnă o astfel de şedinţă, lucrurile stau cam aşa: 10% discuţii despre nimic, gen ce am mai făcut aseară, pe unde am mai ieşit, cu cine am umblat. 20% bârfe, căci cui nu-i place să cârcotească şi să se distreze pe seama altora. 5% contradicţii pe diverse teme care nu au legătură directă cu hip hop-ul şi restul probeleme de interes general şi stabilirea unor obiective pe termen scurt sau lung.
Ca în orice grup şi în echipa noastră fiecare are rolul său: unu’ care scrie tot ce se zice, unu’ care îşi spune offurile, unu’ care comentează orice, unu’ ca animator, unu’ cu obiecţii constructive şi unu’ cu promisiuni. La sfârşit se termină cu: când şi unde mai bem şi noi ceva?
Discuţiile din seara asta m-au determinat să revin la articolul despre ce şi cum încearcă rapperii noştri să se promoveze. În seara asta am vorbit deci de PR atât pozitiv cât şi negativ. Partea pozitivă ar fi că în sfârşit domn’le s-a născut cineva care să nască la rândul lui idei. Bun, deci am învăţat că pe lângă alte documente de scris, un PR colaborează şi cu imaginaţia. Partea negativă e că sunt prea mulţi care vor să profeseze şi că nu toată lumea e de fapt bună în ce pretinde a se pricepe.
Eu zic să ne calmăm cu toţii şi să o luăm pe rând. Mai jos am să enumăr câteva opinii ale unui om ce peste o lună îşi dă licenţa în aşa ceva:

Partea pozitivă:
1. Dacă aş fi PR-ul unui artist, în primul rând că m-aş băga în viaţa lui de m-ar confunda cu propriul căţel. I-aş cunoaşte părinţii şi aş considera că iau masa de Paşte în familie. Ideea e că nu există PR pe mail sau pe mess. Există doar la telefon şi faţă în faţă.

2. Când te-ai hotărât să accepţi un PR, trebuie să ştii că persoana respectivă nu trăieşte cu aer şi că în ciuda inimii sale de treabă are şi el dreptul la o masă pe zi. Aşadar respectă-l pe omul care vrea să trăiască alături de tine şi nu-l confuda cu preşul de la intrare. Ascultă-i părerile şi mai bine zis lasă-l pe el o vreme să-ţi conducă toate activităţile dpdv profesional. Nu te costă nimic să încerci.

3. Spune-i clar ce vrei de la el şi apoi lasă toate sarcinile pe seama sa. Dacă tu ştii să desenezi nu înseamnă că ştii şi să găteşti foarte bine. Aşa că nu-ţi strica masa de unul singur.

4. Nu te aştepta la realizări mari în scurt timp. Succesul tău nu depinde doar de munca PR-ului ci şi de opiniile publicului pentru care de fapt performezi. Reţine că PR nu e antrenor la Steaua, ci unul dintre prietenii tăi, în care se presupune că ai încredere.

Partea negativă:
1. Dacă tu crezi că PR-ul e „chestie” şi atât şi că s-a umplut lumea de negrii mititei, atunci trebuie să ştii că nu o să scrie lumea despre tine, orice nume ai avea, dacă tu nu-ţi mişti mâna să scrii un mail sau să suni pe cineva „in the business”.

2. Dacă tot crezi că te pricepi la a scrie un mail, atunci să am impresia că vorbesc cu tine când citesc şi mai ales să înteleg ce vrei să-mi spui. Repet dacă nu ştii să scrii corect, caută pe cineva care le are cu limba română.

3. Nu ar fi rău dacă, stând acasă, cică învăţând pentru bac, în loc să te apuci să vorbeşti cu gagica te-ai interesa şi tu ce site-uri de rap sunt „pă zonă” şi ai începe să-ţi notezi date de contact. Mai mult decât atât, în loc să fumezi o ţigară cu băieţii în spatele blocului, ai vorbi 10 minute cu una din persoanele alea să vezi ce fel de om e. Majoritatea redactorilor stau pe facebok, twitter, mess aşa că nu ar fi rău să construieşti realţii pentru viitorul tău.

Cam acestea ar fi atitudinile pe care le-am întâlnit până acum de ambele părţi. Există o soluţie/soluţii pentru fiecare parte a baricadei, doar că o carieră nu se formează prin statul degeaba. Oricine vrea să promoveze mişcarea e binevenit, dar reţineţi că nu oricine o face şi bine!

De 1 mai nu pot să vă urez decât atât: Vamă, breee!

UZR Virus

Azi m-am gândit să fac un post de sărbătoare. A cui? Poi nu aţi auzit? A UZR-ului! Are 5 ani şi de când s-a născut l-am dat la un sport extrem numit: Promovări. Nu ştiu cum se face că după aceşti frumoşi ani în care a mai căzut serverul, s-au împiedicat redactorii, şefii au mai urlat de l-au făcut să plângă, el a crescut şi are multe vise acolo în calendar.
Poate nu mulţi dintre voi ştiţi, tocmai de aceea am să vă reamintesc că UZR-ul este un portal de hip hop. Eu mă ocup de categoria: rap românesc, adică mai observ ceva evenimente, nişte artişti, fac interviuri şi ca DOC „mă mai joc un pic”. Continuând cu despre mine…am intrat în echipă anul trecut prin septembrie. Prima cu care am vorbit a fost Andreea. A doua şi prima-prietenă, Clahoodia, urmată de Devi. Primul şef-Florin şi primii colegi-băieţi: Felix, Vlad, Andrei şi Marius. A fost primul eveniment cu Clahoodia: „Battle of the Dome„, apoi prima poză cu noi trei: eu, Devi şi Clahoodia, în Silver Church, concert El Nino. UPA 8 ne-a adunat împreună în afara şedinţelor de redacţie căutând „locul potrivit”: Elephant Pub şi de aici seriile de evenimente au continuat pe stil manelist „fără număr”. Aş dori să urez echipei cu care am crescut la rândul meu: La mulţi ani! Şi chiar dacă e posibil să nu fiu prezentă la petrecere aş vrea să le spun că eu îi susţin de aici din online, exact acolo unde ne întâlnim cel mai des.
Nu pot să nu reamintesc faptul că datorită UZR-ului am dat mâna cu rapperii şi cu artişti ale căror albume le ascultam neîncetat prin liceu, că aici am învăţat ce e competiţia şi mai ales mi-am făcut prieteni cu care am petrecut de la seri de concerte la noaptea dintre ani.
Dar ca orice experienţă trebuie să mergem mai departe. Un prim pas ar fi să-i facem şi pe alţii să creadă că UZR-ul este o echipă şi că din echipa noastră poate face parte oricine care susţine cu adevărat hip hop-ul; că e românesc, moldovenesc sau de altă etnie. Am încheiat parteneriate cu debutanţii în care credem şi le mulţumim că azi fac parte din echipa UZR. De asemenea toată stima pentru cei care pun sigla UZR pe afiş. Noi am vrea să le spunem că la UZR veştile bune ajung cele dintâi iar la concerte venim ultimii ca să mai facem un rând.
De asemenea că avertizez că se anunţă UZR Virus! Vom fi peste tot! Lansăm moda tricourilor UZR aşa că fiţi cu ochii pe noi!

Let’s go virus UZR!

Rapper cer promovare

Îmi doream de mult să scriu postul ăsta. Ştiu că e duminică azi şi propabil cei mai mulţi dintre voi vă relaxaţi prin parc, dar de aici din online eu strig că nu mai pot! Cum probabil ştiu unii dintre voi, printre preocupările mele de timp liber studenţesc, mă mai ocup şi cu redactarea unor articolaşe pe UZR. Dintre toate aceste articolaşe favoritele mele sunt cele despre mai-nou-veniţii în rap, rap românesc, desigur. Nu spun, e destul de plăcut să asculţi piese noi, să cunoşti oameni noi, dar totul până la limită. Când te confrunţi cu o inflaţie de mailuri despre promovări, atunci clar nu mai e plăcut şi începi să iei măsuri. Una dintre ele ar fi acest post, ca reminder pentru rapperii dornici să se afirme. Am să relatez în rândurile ce urmează despre conţinutul un mail de promovare. Ştiu că foarte mulţi nu vor citi ce am să behăiesc eu pe aici, dar dacă „vi se întâmplă” să daţi buzna peste acest post, share-uiţi cu mare drag şi către prieteni de-ai voştri din breaslă.

Ai o piesă. Minunat! Te gândeşti că e foarte tare şi vrei să o asculte cam 2000 de vizitatori pe un site de nişă. Perfect! Deschizi căsuţa poştală şi….STOP! Aici te opreşti şi citeşti următoarele:

1. Mă întorc pe pagina site-ului să mă uit dacă au o rubrică specială cu ceea ce ar trebui să conţină mailul meu. ATENŢIE! UZR chiar are, aici.

2. Mă uit pe la mine prin foldere. Caut o poză marfă cu mine sau dacă nu am, deschid photoshopul şi „designez”. Dacă nu-mi prea place faţa mea, zic să apară măcar un artwork al labelului de care aparţin. După ce am făcut un pic de magie, ataşez poza.

3. Tot pe site-ul respectiv, mă uit dacă nu cumva tipii ăia au mai scris despre mine. E posibil ca ei să mă fii remarcat deja iar eu să nu ştiu. Dacă nu mă găsesc, atunci ar fi bine să le scriu pe stilul mirc, cine sunt, de unde vin, cum mă cheamă şi mai ales ce fac eu în rap: producţie, lyrics, vocalize, beaturi cu vocea, mă joc pe calculator şi arăt şi altora cum se face, mă pricep la freestyle, uite ce gen am inventat eu, etc.

4. După ce am completat informaţiile legate de istoricul meu, mă axez pe ce anume am scos. În cazul unei piese, dacă e doar a mea, spun ce cred eu că reprezintă piesa pentru mine şi când am făcut-o, cu ce scop: anunţă un album(aici spuneţi şi numele, dacă îl aveţi), va fi inclus pe o compilaţie, etc. Dacă piesa=colaborare, atunci mă interesează şi partenerul tău. Ce crezi tu că ar trebui să ştie lumea despre el, asta în cazul în care nu e unul cunoscut.

5. Separat de mesaj, dau copy-paste către linkurile de: youtube, facebook sau twitter. Linkul către download gratuit, dacă aşa ceva există sau blog, myspace sau ce mai ai. Nu uita că toate aceste conturi sunt şi ele modalităţi de promovare. Eu dacă sunt fată deşteaptă evident că ori le pun pe site să ştie toată lumea ori sunt egoistă şi te urmăresc în continuare doar eu. Oricum am ar fi tu ieşi în câştig. Au probat şi alţii: niciodată nu ştii de unde vine norocul.

6. Orice mesaj care te priveşte e bine venit. Poţi să-mi scrii poveşti de când erai mic, pe mine nu mă deranjează. Cu cât te cunosc mai bine cu atât ştiu cum să vorbesc despre tine. Eu fac parte din categoria redactorilor care nu sunt redactori pe bune, deci poţi să-mi scrii orice, nu te judec!

7. Legat de formulele de adresare. Niciodată, dar niciodată în viaţa voastră, nu începeţi un mail cu: Am şi eu o piesă, dacă vă place să o postaţi şi dumneavoastră pe site. Iar la sfârşit, atenţie nu se scrie: Mulumesc, ci Mulţumesc!, nu-mi transmiteţi: Big Up! că nu dau link către youtube să vă ascult piesa. Ia asta cu dumneavoatră, nu uitaţi că eu încă sunt tânără şi dacă faceţi un exerciţiu de imaginaţie cam toţi „redactoraşii” din online vă veţi da seama că sunt la fel.

Poate părea complicat sau că Elena Pelmuş are figuri, dar credeţi-mă e interesul atât al meu, dar mai ales al vostru să concepeţi un mail coerent şi voi să vă promovaţi în cel mai simplu mod posibil. Ca să vă vând un pont, mie îmi plac şi ascult foarte mult rapperii noi. Dar atenţie! Nu toţi cei pe care-i ascult merită şi postaţi pentru ca astfel să se răspândească virusul. Tot ce e scris de mine, mai mult de două posturi e bun, pentru că îmi place mie. Nu sunt redactor pe bune nici nu am o ureche muzicală superbă, deci pot greşi când judec o piesă. Sunt, dar o bună ascultătoare şi cum părerea ascultătorilor e cea care contează în final, e dreptul meu să-mi dau cu părerea. Deci, ferice de cei pe care-i plac şi le urez baftă tuturor în continuare.

Un ultim link e către postul lui Pyuric pe care-l găsiţi aici. „Scurt ghid de comunicare pentru artistii aflati la inceput.”

Geometria Literei

Am periat puţin blogul, pentru că era timpul să fac ordine şi să mă decid odată despre ce e pagina asta web. Cele mai multe dintre posturile mele se afla in categoria „Gânduri despre„, adică mai pe româneşte, categoria despre nimic. Azi e schimbarea la faţă pentru blogul meu. Am să revin cu articole în care îmi dau cu părerea despre nişte băieţi/fete din rapul românesc, vă prezint evenimentele la care mă duc, dacă nu de hip hop, atunci de fotografie si printre altele comentăm filmul nostru românesc. În altă oridine de idei, azi am terminat cursul de RP Politice. Ţin să-i mulţumesc doamnei profesoare, căci datorită dumneaei, am înţeles în ce ţară trăiesc şi că o primă problemă funcţională porneşte chiar din capul nostru.

De cu seară până dimineaţă ascult rap moldovenesc. O parte dintre voi, s-ar întreba, poate, ce e aia? Ei bine cei care nu l-au cunoscut pe Swoad anul trecut la UPA(Ultimatum pentru Arta) nu au cum să ştie că şi moldovenii sunt destui de buni în ale rapului şi că flow-ul lor în care ai impresia că auzi doar „i” sau „ie”, contribuie la conceperea unor producţii de „Jos pălăria”. Nu am ascultat până acum rap moldovenesc cum nu ascultam rap nemţesc sau în orice altă limbă, afară de engleză şi bineînţeles română. Cine m-a determinat să mă răzgândesc? Un prim merit îl are Versoo care a scos acest mixtape, „Geometria Literei„, în 2010. Numele lui e asociat cu ApocalipsA alături de care si concertează. Pentru a vă convinge, cum spun şi în articolele mele de pe UZR, muzica instigă sau nu, eu pot doar să fac anumite recomandări. Aşa că albumul lui Versoo îl puteţi descărca de pe un portal de hip hop moldovenesc şi anume de pe http://hiphop.md (linkul va directionează către pagina cu download). Eu am să postez una dintre piesele favorite de pe material, ceea ce mă bucură e că în mod miraculos, am putut să dau de ea pe youtube (deci acultaţi piesa măcar pentru efort :))).
În continuare aş mai avea de povestit despre Clan’destin, o trupă rap, tot din Chişinău, Republica Moldova. Despre ei(toţi trei), însă veţi citi mai multe pe UZR, unde, în scurt timp va apărea un nou interviu de al meu. De data asta am hotărât să-i cunoaştem şi pe rapperii din Moldova.
Rămâneţi pe net să chatuim dacă pe viitor un interviu cu Versoo ar fi binevenit.

Iluzii

Eu când n-am ce face mă joc CSMC

De când vremea a început să ne schimbe stările, tuturor le e dor în România. De curând, Claudiei îi era „dor de mare”, după cum îmi transmitea statusul ei virtual. Altora le-a fost dor să urce pe scenă, vezi Deceneu iar altora le-a fost să dor să bea, gen eu. Toate astea sunt reale. Fiecare dintre noi şi-a putut îndeplini dorinţa, mai puţin Claudia. Când ai un vis virtual, el rămâne acolo, în lumea lui ca pofta. Nu rareori spunem „îmi e poftă de…” şi nu de multe ori cineva e acolo pentru a ne satisface mofturile.
Eu m-am îndrăgostit de o iluzie, asta arătând cât de mult îmi plac iluziile şi cât de mult îmi doresc să trăiesc cu ele. Am mai multe iluzii. Prima dintre ele îmi spune că nu sunt singură la părinţi. Am încă doi fraţi şi o soră, pe care mama, la rândul lor, îi sună şi le spune acelaşi lucru: „şi ce ai să mănânci tu, acolo?”, „să te îmbraci bine, că ai văzut, e frig afară!”, „să mai ieşi şi tu din casă, că te-oi plictisi toată ziua numa’ în cămăruţa aia”, „mai stinge calculatorul ăla, că a obosit!”. Şi lista ar putea continua. Mă simt bine cu iluzia asta, căci dacă nu ar fi ea, mama mea, nu aş mai avea de perlele cui să râd.
A doua mea iluzie, îmi şopteşte cum că aş fi băiat. Atunci, fraţii mei de cartier ar ţine cont de părerea unei fete şi aş putea vorbi cu ei fără ca ochii lor să spună: „cât de naşpa e asta şi ce pula mea vrea de la mine?!”.
A treia mea iluzie ar fi că m-am îndrăgostit. Da, exact, eu mă îndrăgostesc mereu. Între noi fie vorba, cred că de aia îmi dau papucii toţi iubiţii mei imaginari.
Ultima iluzie ar spune că durerea din capul meu nu e de la băutură şi că aseară, la concert, am fost prezentă mai mult cu spiritul. Dar nu e aşa, stările ne schimbă vremea, ca un copil legendar de care am învăţat la cursurile de comunicare. O să trăim mereu în funcţie de smiorcănelile unui bebe care umblă dezbrăcat iar noi o să ne plângem în continuare că vrem la mama.  Asta din urmă nefiind o iluzie.

În curând: film şi o recenzie pe UZR despre oamenii care nu au fost doar fizic prezenţi la concert.

Ţineţi aproape oamenii d’alături!

Nomad

Praetor – Nomad
-recenzie –

Pe la sfârşitul lunii decembrie, anul trecut, am scris o recenzie despre acest album, pe UZR. Astăzi, spre marea mea încântare, dar şi a celorlalţi care-l ascultă, Praetor îşi lansează albumul „Nomad”. Eu declar fericită că-l ascult acum, am albumul cu autograf, primit cadou de la Moşu’ şi abia aştept evenimentul din seara asta. Aşadar pentru cei care cred că e prea frig afară să se mai deplaseze, veniţi în Silver Church se ne încălzim cu nişte muzică bună. Intrarea se face după ora 21:00, preţul biletului e 15 lei. Ne vedem la coadă?
O să revin cu un post mâine, ca să vorbim cum a fost. Până atunci poate câteva rânduri despre album vă vor convinge să veniţi diseară.

La mine Mosul a venit marti, dupa Craciun. A venit nu intamplator si nu cu un cadou oarecare, ci cu CD-ul lui Praetor. Am ascultat “Nomad” inainte sa pot atinge produsul finit: coperta, imaginile, versurile fiecarui cant, autograful si ingenioasa fata a CD-ului de la Hades Records. Inca de pe atunci consideram albumul asta unul dintre cele mai reusite din 2010. Acum ca sta cuminte pe biroul meu, nerabdator sa-l ascult, spun cu cele mai mari laude aduse autorului ca este preferatul meu.
In total 12 piese printre care includem “Eu orasul si castile”. Prima piesa, “Puzzle” ne face sa ne dam seama de mediocritatea ce zace in noi si ne avertizeaza ca la un moment dat o sa vrem sa ne regasim: “Cine, cine esti tu?/ La umbra carui copac esti tu/ In cine crezi tu/ Si ce te face mai special ca restu’”. As face aici legatura cu piesa sapte “The Fool” feat. Serafim si Dj Undoo care pana la urma raspunde la intrebarea ce ne face mai speciali: iesirea din cotidian a celui care nu renunta la vise.
“Buna dimineata” ca primul sarut al zilei, acea clipa infinita de iubire in doi. Eu ascult piesa asta care nu doar ca-mi ofera un moment sublim de liniste, dar totodata ma determina sa retraiesc o astfel de scena. Cu toate acestea ma gandesc la piesa noua: “Cine e de vina?” si mi-as fi dorit sa nu spun ca: iubirea e in vis, “ca totu-i de moment” si cam atat.
“Declaratie” si o iau ca atare, pentru ca mai cred in dragoste, pentru ca citesc versurile lui Praetor si mai vreau sentimente, mai vreau trairi adolescentine.
“Privesc in sus”, ascult piesa si ma uit la colajul de fotografii incluse in paginile albumului. Inteleg astfel ca fara ceilalti destinul ar fi o bariera in calea fericirii. Pe cand alaturi de cei dragi destinul e doar o piedica, ne ridicam usor.
“Eu orasul si castile” feat Dj Undoo imi demonstreaza de ce unora le place Praetor. Omul nu oboseste niciodata din contemplat. Pana si “orasul asta batran viseaza”.
In “Descant” regasim acelasi motiv al orasulului devenit un refugiu al iubirii si al copilariei. Cu totii cred ca ne redescoperim undeva radacinile.Ganditi-va la asta in timp ce ascultati piesa.
“Muzica” si uite de asta inteleg eu de ce exista pasiuni: “Crede in visele mele/Mai mult decat cred eu in ele”.
“Zgomot” si “In numele tatalui” sunt doua piese in colaborare cu Butch. Imi e greu sa descriu aici ce poti sa simti cand le asculti. Nu intamplator, cred ca piesele astea au fost puse la rand. “In numele tatalui” continua framantarile din “Zgomot” printr-o deplangere a sortii. Aproape de finalitatea ei, te intrebi: “In intunericul modern unde e fericirea?”
Ultima piesa “Pe aripile vantului” feat. Dj Undoo inchide albumul intr-o nota optimista. Fericita sunt si eu ca am acest album si nu pot decat sa-i dau dreptate lui Praetor cand spune: “Cuvintele sunt magie/Muzica energie”.
Sper ca o sa va placa albumul asta, voua celor care nu l-ati ascultat, dar care ati avut rabdarea sa cititi parerea mea despre material.

Ce trebuie sa mai stiti despre album:
Voce si text: Praetor
Instrumental: Praetor, Keri si Dj Undoo.
Producator: Hades Records.

Scânteie fără foc

În primul rând mi-am schimbat tema. De ce? Pentru că mioapă fiind, pur şi simplu mă holbam pe vechea temă să înţeleg ce scriu. Privind în ansamblu tot ce am postat până acum, mi-am dat seama că lipsesc foarte multe articole la „EVENT”, apoi m-am gândit că nu ar fi rău să vă mai povestesc pe unde am fost.
Ieri, 6 februarie, ziua tatălui meu şi concert Ad Litteram, unde am petrecut. Pe parcursul campaniei de promovare a acestui eveniment, am tot spus că mi-aş dori să stau la coadă pentru lansarea aceasta, aşa cum s-a întâmplat la DOC şi la Cedry2k. Din nefericire profetia mea nu s-a adeverit. Am fost o mână de oameni care s-a bucurat pentru munca lui Scânteie şi pentru invitaţii-nume mari pe care i-a avut. Pentru mine a fost o reală plăcere să-i revăd pe Cedry2k, Mr Levy, Praetor, Vlad Dobrescu, DOC şi să-i văd pe alţii ca: Brugner, Carbon, K-Gula. Impresionantă prestaţia lui Scânteie. Oamenii mari se văd pe scenă şi el nu a fost o excepţie. A încântat publicul aşa cum a ştiut mai bine şi să vedeţi ce, chiar i-a reuşit.
Nu ştiu cât timp va să treacă pentru ca voi ăştia care pretindenţi că ascultaţi hip hop o să înţelegeţi că genul ăsta nu o să reziste în România dacă voi nu vă mişcaţi fundurile de pe canapeaua unde vă beţi berea şi râgâiţi ca porcii. În schimb să mergeţi la concerte şi să-i apaludaţi pe cei care vă dau vouă materiale de plâns după ce vă despărţiţi de tute şi muzică pe gratis în timp ce mergeţi cu metroul la muncă.
NB! Când vorbesc de hip hop în România nu mă refer nicidecum la puştii care înregistrează piese după piese la ei în apartament, ci la oamenii care investesc în muzică şi care ştiu să facă albume, nu zeci de piese pe album, toate proaste, ci 10 dar alea geniale.
Scriam de curând pe uzr, de un concert hip hop la Baia Mare. Mă oftică faptul că unii precum Kryp ajung foarte târziu să susţină un concert în Bucureşti, pentru că nimeni nu e dispus să dea 10 lei pe intrare. Îi invidiez pe cei care vor fi acolo, pentru că mie Kryp îmi place la nebunie. Şi ar mai fi albumul lui Nosferatu de la care aştept să nu-l lanseze numai în Galaţi, ci să dea o tură şi prin Bucureşti.
E clar o diferenţă de gust, ca să dau vina pe un clişeu şi să ne salvăm cu toţii. Dar dacă problema e de gust, atunci mare şi frumoasă ţară de manelişti mai avem. Şi ăştia care pretindenţi că ascultaţi underground, sună un mare gol în capul vostru când pronunţaţi cuvântul ăsta. Dacă Scânteie ar fi pe radio, am putea spune că avem într-adevăr valori.
Respect munca tuturor celor care încearcă şi nu iau seamă la nesimţirea ce pluteşte ca jegu. Voi continua să merg la concerte, să ridic o mână sus şi să dau din cap, până mi-o rămâne ticu.

PS: Vă place noua temă?

NEOFICIAL

Eveniment: UPA(Ultimatum pentru Arta)-concurs hip-hop runda 2

Cand: 31 oct. -cand toata lumea inca mai umbla deghizata prin centrul istoric.

Unde: Elephant Pub

Cine: echipa uzr 24/7

Participanti: Neoficial, O.N, Obsesiv, Razzu, Sample & N-Man, Shannon, Swoad, Tache.

Inca o seara in care am dat din cap „pana mi-a ramas ticu”. Am petrecut alaturi de echipa uzr in formula aproape completa si am ascultat piese in premiera. Nu as putea sa fac o comparatie cu prima runda, pentru ca nu am fost, dar pe langa destul de multe piese triste,  am avut parte si de un show pe cinste, cu repari romani, usor crispati, sceptici, care inca vad hip-hop-ul un hobby. Da’ vorba lui Zmili „Perseverenta bai, baiatule!”.  E adevarat ca inca trebuie depus un efort care sa nu se limiteze doar la pasiunea pentru muzica.  Dintre toti concurentii, pe Neoficial, il stiam de ceva timp. Ascultandu-l live mi-am dat seama ca ar trebui sa nu mai inregistreze, pentru ca suna mult mai bine pe scena cu Micul si publicul langa. Nu imi pare  rau ca nu a ajuns in finala, desi a fost unul dintre preferatii mei,  doar ca ma asteptam la mai multa indrazneala, avand o prestatie live suficient de buna.

Daca vreti sa-l vedeti in finala UPA, de pe 14 noiembrie, puteti sa-l votati pe www.uzr.ro, sau daca pur si simplu vreti sa stiti cine e, intrati pe site-ul sau.